Partea finala…. […]
După cum spuneam, am rămas uimit de reacţiile unor oameni la adresa poveştii anterioare. Am lăsat finalul deschis, de fapt povestea neterminată, special pentru a afla cam ce ar zice unele persoane. Însă cum eu am început cu traiul jalnic din România, nu cred ca ar merita să scriu un final fericit, în sensul ca el rămâne cu ea şi munceşte pentru a asigura un trai decent copilului, căsătorindu-se cu tipa. Hmm, cred ca asta ar fi ceva idealist, ceva utopic. Considerând situaţia actuală din România aşa ceva nu prea s-ar putea întâmpla. Nu cred că ar exista cineva care să facă aşa ceva, să fie dispus să facă acest gest.
Pe de altă parte, nu aş putea să dau nici un final radical, negativ, în sensul că nu pot să zic că o lasă aşa de izbelişte nepăsător şi nu crede că bebeluşul este al lui. Prin urmare, ce să fac, ce final să dau acestei povesti născocite de mintea mea :-?. Aş putea să încerc, realist, din postura omului care trăieşte într-o Românie cu un trai care nu mai pot să mai zic, într-un loc în care trebuie să te lupţi ca să câştigi ceva, prin urmare finalul ar fi în felul meu. Realizează că este tată, iar instinctul patern pur şi simplu ia foc, însă faptul că este încă tânăr şi că nu şi-a trăit o parte din tinereţe făcând anumite nebunii, cam stinge acel foc. El încă nu este pregătit de această idee, de această maturitate brutală. Şi nici nu ar vrea să o accepte însă acele sentimente atât pentru fată cât şi pentru copil, îl fac să se gândească la faptul că el, copilul, nu este vinovat cu nimic, prin urmare ar avea grijă de el, ar trimite nişte bani lunar pentru hrană şi hăinuţe, iar pe parcurs, în timp ce face ceea ce nu a făcut, mă refer la nebunii pe care orice tânăr ar vrea să le facă, rebeliunea tinerească ar începe să dispară făcând loc responsabilităţii de tată, maturităţii adecvate, ajungând într-un final la un moment în care să ia copilul de la ea, oferindu-i un mod decent de trai, eventual el căsătorindu-se cu o fată cu care împreună pot cumpăra o casă, poate să înceapă o familie.
Cam ăsta ar fi finalul. Sunt interesat de reacţiile voastre, de finalul pe care eu l-am ales 😕
Pe curând…
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-12-66e3a52396718' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8#blog_id=103532497&post_id=12&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-12-66e3a52396718&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-12-66e3a52396718' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>
Fiecare cu finalurile pe care le alege.. majoritatea sunt fericite.. dar pentru cele cu ”To be Continued” suntr putin triste..
finalul e responsabil, nu realist