O poveste…. posibil adevarata ?!

În momentul în care scriu acest blog, mă întrebam cum este viaţa în România, ştiu că este jalnică, ştiu că salariul nu ne ajunge, ştiu că avem datorii, rate, curent, gaze de plătit, dar totuşi  ne plângem, dar… supravieţuim. Câţi oameni nu se plâng că traiul este greu în România? Eu unul recunosc că este greu traiul în România, dar mă descurc cât de cât. Hai să ne închipuim următoarea poveste. Este pur şi simplu din ceea ce gândesc eu în mintea mea. Poate fi adevărată, eu ştiu!? Propun să reflectaţi asupra ei.

„Făcându-şi tura prin oraş cam pe la ora 9, un băiat,  prinde o cursă spre periferia oraşului. Preia clientul, îl duce  la destinaţie şi când să se întoarcă acasă după o zi de muncă copleşitoare, întâlneşte o fată, într-o fustă mini şi cu un bust de l-ar face pe Romeo să urce cu ghearele la „balcon”. Opreşte maşina îi zâmbeşte şi o întreabă direct „Cât costă?” Fata spunându-i preţurile, „ofertă”, se suie în maşina şi merg undeva în afara oraşului. Dar ceva se întâmplă. În timpul actului sexual, prezervativul se rupe, nu-i nimic gâdeşte fata, crezând că şi-a luat pilula de dimineaţă. Băiatul mai trece din când în cînd pe acolo, se mai opreşte şi pe parcurs ajunge să o cunoască. Să-i cunoască trecutul, să vadă unde stă, în ce fel de casă prăpădită stă.

Pentru o vreme însă, băiatul pierde orice legatură cu ea. Plecase în afara României pentru ceva mai bun din punct de vedere financiar. Trece un an şi ceva de zile. Acelaşi băiat prinde o cursă cu un client care îl duce tot la periferia oraşului, lasă clientul şi când se pregăteşte să plece o vede pe ea, însă cam schimbată, un pic mai plinuţă, mai durdulie. El nu ezită, opreşte maşina, se dă jos din ea. Merge spre ea, o ia în braţe, o întreabă: „Ce faci? Nu te-am mai văzut de un an şi ceva de zile! Pe unde ai fost? Ce ai făcut? Nu ai mai răspuns la telefon… nu nimic”. Ei aproape că-i dau lacrimile. Îl strânge în braţe şi îi şopteşte la ureche: „Am ceva să-ţi arăt! Vrei să mă conduci acasă, te rog?”. Băiatul nu mai stă pe gânduri, se grăbeşte să îi deschidă uşa maşinii, fiind în culmea fericirii. După atâta timp nu l-a uitat, îl ţine minte, se emoţionează, acum trece prin stări pe care nu ar fi crezut  că le-ar fi pututu avea pentru o fată ca ea. Ajung acasa. Ea îl invită la o cafea, el foarte fericit acceptă.

Intră la ea acasă.  În mintea lui amintiri vin navală, amintiri frumoase petrecute cu ea, închide pentru un moment ochii şi parcă deja este acolo, însă de această dată din perspectiva celei de a treia persoane vede totul, retrăieşte dintr-un alt unghi de vedere acele amintiri. Înăuntru nimic mai schimbat. Cam tot aceleaşi perdele, aceeaşi canapea, însă se aude un zgomot de această dată, un plâns. Intrigat, băiatul o întreabă, ea îi răspunde, dându-i lacrimile: „a început să plângă….”. El mirat de ce a început să plângă, se ridică de pe canapea, merge la ea, o strânge în braţe şi îi spune :”Ce ai? Ce s-a întâmplat? De ce plângi? Cu ce te pot ajuta? „. Ridicându-şi privirea spre el, ochi în ochi, îi şopteşte la ureche băiatului. „Este un copil care plange, un bebeluş.”.  „Wow…ai un copil? Felicitări! Cine e tatăl?”. Fata îi şopteşte întretăiat : „Copilaşul este aş tău…”

Totul a îngheţat în mintea lui în acel moment. În inima băiatului de 20 şi ceva de ani a început să bată o altă inimă, cea de tată, cea care motivează un tată să îşi crească copilul în cele mai bune situaţii, totul într-o secundă, se miscă în mintea lui, în interiorul lui, mai rău ca pe pistele de F1. Tot ce mai putea să zică este: „Cum? Când?”. Imediat, amintirea acelei nopţi, primei nopţi, primei întâlniri… îi vine în minte acel moment în care o viaţă a luat naştere.”

Pe moment mă opresc aici, las ca pentru altă dată să spun deznodământul, dar aş vrea să vă las pe voi să decideţi sfârşitul. Până la urmă este doar o poveste…posibil adevărată?! Credeţi că acest scenariu pe care l-am zis mai sus ar putea să se întâmple? Ce ar face unii dintre noi în această situaţie? Sunt curios de răspunsurile pe care le-aş primi.

Viaţa e grea, iar fiecare obstacol o face şi mai grea…

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-11-6386b58274710' data-src='https://widgets.wp.com/likes/#blog_id=103532497&post_id=11&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-11-6386b58274710' data-name='like-post-frame-103532497-11-6386b58274710' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciere</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>