Streets of Philadelphia…..

Titlul cred că nu ar avea nici o legătură cu gândurile care trec prin capul meu acum. Ce aş putea să scriu…ştiri? Informaţii de ultimă oră? De ele se ocupă oricum Ştirile ProTv de la ora 5. Vedem crime, furturi, o groază de chestii. Să încep să acuz acum media în blog? Ar fi o risipă de timp. Nu voi face asta. Trebuie să îşi câştige pâinea şi ei nu?

Bruce Springsteen… ce melodie…Streets of Philadelphia. Câţi dintre voi au prieteni la care ţin enorm , câţi dintre voi au sentimente, câţi s-au ataşat de ceilalţi foarte mult? Câte persoane mai sunt astăzi care să nu se mai gândească doar la ei, doar la binele lor, câţi mai sunt? Aş cam vrea să ştiu răspunsul la această întrebare, însa mi-ar fi frică de răspuns. Într-un fel, această generaţie, aud la ştiri, emo, văd mass uri… coaliţie anti-emo, God… unde am ajuns…ce s-a întâmplat cu lumea? Sunt într-un fel stupefiat de ceea ce vad. Emo kids sau cum le-or zice…cât şi manelişti, rockeri şi multe alte tipuri de persoane.. până la urmă, ce vor să demonstreze? Apartenenţa la un grup, sau ce? Unde este individualismul? Unde este personalitatea individuală? Unde este acea unicitate care te face să fii remarcat de către ceilalţi?

Şi aici ating punctul pe care doream să îl ating. Astăzi tinerii tânjesc după remarcare, să fie remarcaţi de ceilalţi, nu contează cum, ci doar să fie remarcaţi, chiar dacă îşi pierd orice identitate care îi defineşte ca persoane individuale, cu o mentalitate individuală, proprie, cu o personalitate  unică. NU…hai să devin emo, aşa cel puţin o să iau bătaie şi până la urmă cineva va veni la mine şi va zice…”esti true!”, sau..hai să devin rocker, îmi las părul maaareee, lung…eh…oricum, toţi or să mă vadă pe stradă în negru, voi fi remarcat sau mai simplu (căci aceştia sunt o masă prea mare) hai să mă fac manelist, ştocar, cu lanţuri de bulldog la gât şi cu mii şi mii de inele, cu un păr tăiat aproape scurt, bineînţeles, cu o creastă în cap, doar sunt cocoş nu?…. Off Doamne! În ce lume trăim!

Ce s-a întâmplat cu :”Fii tu însuţi!? Fixează-ţi un ţel, lasă-ţi imaginaţia să-ţi zburde prin cap, lasă-te cuprins de euforia vieţii, oricât de grea ar fi şi oricât de nasoală ar fi viaţa, ea este frumoasă. Şi ce dacă ai pierdut tot, poţi să o iei de la capăt, poţi să te lupţi în viaţă. Prefer de departe să fiu remarcat aşa, să fiu eu cum sunt,  şi să mă lupt cu viaţa, cu greutăţile ei, Dumnezeu mi-e martor prin câte am trecut. Căci până la urmă, ce voi lîsa în urmă? Doar o amintire. Şi amintirea cum va fi? Tot ceea ce am făcut, tot ceea ce am realizat şi tot ceea ce am iubit. În această lume, cî vrei să ajuţi pe cei din jurul tău, eşti luat ca prost, că vrei să dai totul în iubire pentru fata pe care o iubeşti cel mai mult, eşti luat ca prost, că vrei să fii cinstit şi onest, eşti luat ca prost, ei bine.. ştiţi ceva? Vreau să mor luat de prost, decât să mor un prost! Pentru că prost este acela care se iubeşte mai mult  decât pe el sine ( bine cam asta ar fi…nu ştiu, vanitate?) Un prost ar fi acela care e prea mandru să facă un gest de iubire pentru cineva, un prost este acela care… preferă să îşi piardă identitatea şi individualitatea decât să fie el însuşi!

Individualismul, personalitatea, mentalitatea, principiile fiecaruia, ne face să fim unici, iar prin asta se face adevărata remarcare în această lume de căcat. Mă întreb câţi dintre noi ştiu asta?

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-13-5dd21bd0bef01' data-src='https://widgets.wp.com/likes/#blog_id=103532497&post_id=13&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-13-5dd21bd0bef01' data-name='like-post-frame-103532497-13-5dd21bd0bef01'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciere</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>