Dragul meu prieten…
Aș vrea să-ți spun ce s-a întâmplat cam într-un an de zile. Vreau să-ți scriu această scrisoare de înștiințare să-ți spun cât de mare este dorul de tine. La început vestea pe care mi-ai dat-o, mi-a zdrobit inima. Nu am putut câteva zile să mă ridic din pat. M-a afectat enorm și mi-a lăsat sufletul trist.
Apoi am început să mă gândesc la tine, la momentele bune, când râdeam și spuneam glume. Nu pot să nu-ți aduc aminte de momentele când mințile noastre creau și rezolvau probleme cu soluții care mai de care. Nu pot să nu-ți aduc aminte de acel „tally wacker” și proiectorul care rula „Porky’s”. Momentele astea, amintirile frumoase m-au determinat să mă ridic din pat și să merg mai departe.
Să uit vestea, să o las deoparte și să-ncerc să mă gândesc că munca ta nu va fi uitată. De altfel, cum poți uita un om, cu o pasiune ca a ta? O minte sclipitoare nu poate fi ștearsă din memoria noastră, a tuturor. Cel puțin mie mi-au demonstrat atâtea și atâtea și am avut oportunitatea să învăț managementul oamenilor și atenția la nevoile lor.
Ai plecat și încă nu am reușit să te bat la un joc de biliard. Făceai ca orice lovitură pe care o dădeai să fie atât de fluidă, să-și parcurgă traseul deja stabilit în mintea ta. Pentru tine nu era mirare, când bila albă își atingea scopul și trimitea ultima bilă într-un unghi perfect către gaură.
Nu mă-nțelege greșit, nu spun că inima mea și-a revenit. Nu, nu are cum să se vindece. Pentru că ai lăsat o urmă adâncă în ea, așa cum cel puțin, sper și încerc să cred că și eu a lăsat o urmă în a ta. Dar oare câți sunt în această zi, cu inima marcată de zâmbetul tău? De vorbele tale și de planurile tale mărețe. Optimismul tău, radia și făcea pe oricine să se autodepășească.
Sunt mulți care se gândesc la tine ca la un mentor, alții ca la un frate. Eu știu că acum un an, am rămas cu un frate mai puțin. Nu ai dispărut, chiar dacă, unii așa ar crede. Nu cel puțin din mintea și inima mea. Și sunt momente când ne întâlnim în vise. Și mă trezesc din nou în acel garaj râzând și proiectând soluții și idei.
Aș vrea să-ți spun că îmi este dor de tine. Aș vrea să mai avem discuții și să ne lăsăm mințile noastre să zburde pe aleea creativității. Până la urmă, dacă stau să mă gândesc, unul dintre scopurile omului pe acest Pământ, este să inventeze, să creeze. Pentru că, după părăsirea acestui tărâm, rămân în urmă, amintirile și realizările. Iar tu, Dragul meu prieten, ai destule realizări în viață ce nu pot fi șterse niciodată.
Pot să-ți spun sincer următorul lucru, chiar și după plecarea ta, reușești să schimbi oameni. Căci ceea ce am trăit în scurtul nostru timp împreună și am învățat, dau mai departe. Și te rog să mă ierți, căci această scrisoare este scrisă cu lacrimi de tristețe. Nu pot să le controlez, căci mi-aș fi dorit să nu fi plecat. Viitorul nostru nu este scris undeva pentru ca noi, astfel, să-l putem citii și să știm cu exactitate ce vom face și când vom pleca de pe acest Pământ.
Și dacă am știi viitorul, cum am putea să trăim astfel viața dată pe acest Pământ? Nu se știe niciodată când ne vom reîntâlnii. Nu pot să nu cred în revedere, pentru că noi nu putem spune cu adevărat „adio”. Pentru că nu este un „adio”, este doar „la revedere”. Căci noi nu plecăm niciodată de pe acest Pământ, trăim în continuare în inimilor celor dragi, celor care ne iubesc, celor care au fost atinși de cuvintele și zâmbetele noastre, celor care sufletele au fost atinse de căldura noastră, așa cum tu trăiești în inima mea.
Până la „revedere” știu că te odihnești. Îmi place să mă gândesc astfel, odihnă, căci după un trai cu greutăți și lupte pentru realizări, merităm cu adevărat să ne odihnim. Îmi place să știu că aștepți liniștit revederea cu cei dragi, rând pe rând ești acolo să ne saluți și să ne iei în brațe și să te aud spunându-ne „what’s up bitches?”.
Rămâi în pace prieten, odihnește-te liniștit, căci clipa revederii cu siguranță va veni. Până atunci, tu trăiești în amintirea, inima și sufletul meu.
Pentru tot ceea ce am putut învăța și trăi împreună, îți mulțumesc.
La revedere, prieten Drag.
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-6621-6729b741165d1' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=6621&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-6621-6729b741165d1&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-6621-6729b741165d1' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>
trist!
Cate cuvinte frumoase si adevarate! Felicirari pentru faptul ca realizati importanta unor astfel de clipe. Spor in tot ce faceti!
Frumusetea clipelor pe care le traiesti alaturi de prieteni si oameni dragi este adevaratul castig al omului, nu doar castigul material pentru care alergam ca „sclavi” ai banilor trebuie sa fie idealul nostru in viata