Casă dulce casă

Îmi era clar că Elena nu va fi dispusă pentru distracţie trei zile. Doar ce nenea Gheorghe trecuse în nefiinţă şi pentru că a ţinut mult la el, avea de gând să participe la zilele de priveghi şi la înmormântare. Nu era de condamnat. În zilele în care nu avea chef de distracţie, Elena mergea la el şi bea cafea cu el. Îi asculta interminabilele poveşti de viaţă: copilăria, tinereţea, prima dragoste, armata, însurătoarea, viaţa cu soacra pe care nu o putea mulţumi. Jucau table şi râdeau împreună. Îmi spunea ea într-o împrejurare că îl vede ca pe un bunic. Tot ea mă invitase la priveghi în seara asta. Eu cu raposatul nu aveam o relaţie strânsă. Nu îmi plăcea că mă oprea dimineţile când ieşeam din gardă cu ochii cât cepele ca să îmi povestească de alt bătrân, din alt bloc, de parcă dacă eram medic psihiatru chiar trebuia să aflu şi să rezolv problemele tuturor persoanelor în vârstă din zona mea. Deseori îl ignoram sau grăbeam pasul, acum trebuia să stau o oră cu dânsul în aceeaşi încăpere, dar nu mă deranja atât de tare. Era linişte. În fine, ajung acasă. În tot blocul era linişte, doar pe undeva pe la etaj se auzeau persoane şuşotind despre decesul lui nea Gheorghe şi fiecare îşi exprima condoleanţele şi părerile cât se putea de politicos. Eu deschid uşa încet, încerc să nu fac zgomot ca să nu le distrag atenţia. Nu voiam să deschidă conversaţia cu mine. Intru în casă şi răsuflu uşurată. Aveam o dorinţă urgentă: să mă bag la duş.

Îmi dau pantofii jos. Mă dureau picioarele îngrozitor. Nu am mai avut răbdare să aranjez hainele purtate. Le-am aruncat în coşul cu rufe şi am dat drumul la apa de la duş. Aburii ce se răspândeau în cabina de duş m-au făcut să mă gândesc doar la relaxare. Sunetul apei care cădea m-a îndemnat chiar mai mult să las stresul deoparte. Din cap până în picioare apa caldă curgea şi odată cu ea problemele mele nu mai erau atât de mari. Parfumul gelului de duş îmi încânta mirosul şi mă distrăgea de la orice gând nedorit.  Am lăsat apa să curgă peste mine încă vreo 10 minute după duşul propriu-zis.  Am ieşit de la duş şi mi-am luat halatul de baie. Aveam ochii între-deschişi şi îmi era somn, dar trebuia să merg la priveghi la 18:30. Era 17:30. De abia îmi purtam corpul aşa că am decis să dorm. Pun în căşti Wonderful Chill out music- Africa. Nu îmi amintesc când s-a terminat melodia. Dormeam dusă.

Va urma…

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-7914-675785bc09996' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=7914&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-7914-675785bc09996&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-7914-675785bc09996' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>