De câte ori ai auzit expresia „Vama Veche nu mai e ce-a fost odată”?

În penultimul weekend din august am fost plecat într-un mini-concediu în Vama Veche. Am vrut să merg acolo ca pe timpuri în tinerețea mea, când mergeam în gașcă cu cortul și stăteam treji până dimineața să vedem răsăritul și să ascultăm Bolero.

Cred că au fost până acum la viața mea vreo 7 drumuri în Vamă. Exceptând anul trecut când am petrecut o singură noapte pe #Acolo și pe plajă, văzând un răsărit fix pe un șezlong la granița plajei cu valurile mării, toate drumurile mele acolo au fost presărate cu momente frumoase pe care nu le voi uita niciodată.

Însă anul ăsta, parcă a fost ceva diferit. Da știu, îmbătrânesc și asta implică faptul că eu conștientizez lumea și mediul înconjurător total diferit față de cum le percepeam acum 10 ani, nimic mai fals, da totuși, parcă de data asta Vama chiar nu a mai fost Vama Veche.

Cazarea

Am un cort cumpărat acum vreo 7 sau 8 ani de trei persoane. Ironia este că de fiecare dată când l-am folosit, doar o treime din timp, am stat în el. Lăsând cortul meu la o parte, am căutat pe internet cazare în Vama Veche și am dat de Sandalandala.ro.

Prețurile mi s-au părut un piculeț cam scumpicele, dar am zis „hei măcar au cort, saci de dormit și toate cele, hai să încerc!”. Așa că am rezervat un cort de 2 persoane la ei. Am plătit pentru 3 nopți 288 lei, asta pentru că inițial rezervasem 2 nopți, adică 192 lei, dar când am ajuns toți acolo am decis să mai stăm și duminică seara, care s-a plătit extra, fără să beneficiem de discount. Plus 20 de lei taxa de parcare, plus 36 de lei mic dejun inclus.

Așa arată cortul de 2 persoane. Fără salteaua gonflabilă arată ok, însă atunci când au băgat salteaua și au umflat-o cortul acesta mititel, a devenit claustrofob. Sunt destul de înalt și dacă voiam să dorm întins, drept, picioarele îmi ieșeau afară, așa că a trebuit să dorm întortocheat și nu că mi-ar fi fost frig, Doamne Ferește, te coci în cortul ăla! Dacă stai mai mult de ora 9, creierul începe să ți se clocească mai rău ca dorințele arzătoare ale lu’ Pomohaci.

Am dormit doar 2 nopți din trei în cortul lor! Și rău mi-a părut și de banii aruncați aiurea și de acele 2-3 ore în care aș fi putut să adorm mai bine. În ultima zi, am făcut schimb și am dormit în cortul meu. Altă viață, altă stare, alt confort frate! De reținut, data viitoare, orice ar fi dormi în cortul tău!

Micul Dejun

Micul dejun oferit a fost meah. Nu a fost nici rău, dar nici prea extraordinar astfel încât să începi să povestești la prietenii tăi ce mic dejun ai mâncat. Apropo am vrut să testez o chestie, am vrut să văd dacă pot schimba ceaiul oferit în mic dejun cu o cafea mică, simplă. Eu chiar am o alergie la ceaiul de tei, asta nu e deloc o vrăjeală! Așa că am zis chelnerului dacă pot schimba ceaiul cu o cafeluță mică, pentru că sunt alergic la ceai. Răspunsul a fost sec nu. Scurt și direct. Vrei cafea? Comandă-ți una, care costă 7 lei ah și dacă mai vrei și lapte mai adaugă 2 lei. Aruncă un ochi pe meniul lor ca să vezi ce scoruri au.

Ce-mi vin în minte acele momente de studenție când cu trei cutii de pateu Bucegi, 2 pâini și o sticlă de Bucegi de 2 L, ajungeau pentru o zi de stat în Vamă!

Toalete, dușuri

Aici nu am nici un reproș. Serios, toaletele au fost mai mereu curate și îngrijite. Presărate cu mesaje amuzante care parcă îți îndemnau creativitatea la o libertate de creație artistică pe perete în timp ce-ți făceai nevoile liniștit, asta până când să te deranjeze cineva încercând ușa direct, în loc să bată.

Aș recomanda Sandalandala doar dacă ai cortul tău, sacul tău de dormit și izopren. De ce? Pentru că te costă mult mai ieftin iar confortul este de zeci de ori mai bun! Crede-mă ce-ți spun. Ah, și nu face greșeala pe care eu am făcut-o alegând corturile fix la intrare. Dacă cumva reușești să adormi în spațiul acela claustrofobic, cu siguranță te va trezi zgomotul produs de muzica mixată la Acolo.

Vama Veche

Numește-mă bătrân, numește-mă învechit, demodat, dar nu mă numi prost! Dacă ai fost în Vamă acum vreo 7-10 ani, atunci vei înțelege cuvintele scrise acum. Prima mea experiență în Vamă, a însemnat efectiv libertate. Am venit în Vamă doar cu 3 lei în buzunar și am plecat acasă cu vreo 400 de lei, făcând masaj. A fost locul unde nu aveam nevoie de cazare, nu aveam nevoie de bani, nu aveam nevoie decât de prieteni și atât. Erau momentele alea pe plajă unde ne strângeam toți la un foc de tabără și împărțeam o sticlă de Jack.

Acum, Vama a devenit o locație mai scumpă ca Mamaia. Cineva chiar mi-a zis, băi, asta nu mai e Vama, bre, asta e Vamaia! Îmi aduc aminte un moment din La Pirați, când stăteam la terasă cu un prieten și deodată a oprit un nene cu o motocicletă în dreptul nostru, scoate niște damigene și le pune pe masa noastră și ne zice:

Băieți hai să bem, că vinul ăsta e sfințit!

Acel om era chiar un preot, care de abia ajunsese în Vamă și se oprise fix La Pirați. Momente, amintiri atât de frumoase, toate în jurul acestui sentiment minunat de libertate și de prietenie.

Acum nu cred că mai poți avea parte de asemenea amintiri, asta în principal se datorează comercianților de pe plajă. O sticlă de bere de 0.33 costă undeva între 14 lei și 17 lei. Un cocktail 20 – 25 de lei. O apă 12 lei de 0.5 lei. Și cu toate astea mai au și tupeul să pună câte un semn cu interzis consumu’ …, de alcoolice, răcoritoare și altele ….., cumpărate de prin alte părți atunci când vii de la supermarket cu doze de bere la 3 lei.

Poate de-asta Vama nu mai este Vama Veche pentru mine, pentru că-mi îngrădește libertatea de a face ce vreau eu. Pentru că m-a făcut să mă simt încătușat de reguli impuse de niște oameni lacomi, dornici să jecmănească lumea și să stoarcă toții banii din buzunar ai oamenilor.

Nu știu ce-i atrage acum pe tineri în Vamă, pentru că am văzut o groază, Vama nu mai este cum a fost, ați auzit asta destul de des, dar dacă vreți să cheltuiți pe 4 zile aproximativ 20 de milioane, duceți-vă! Ca mai apoi să spuneți și prietenilor voștri „hai bă în Costinești, că e super fain!”.

Și ca să nu închei într-o notă atât de negativă, am reușit totuși să am parte de o oră aproape o oră și jumătatea, în jurul orei 12 noaptea, de relaxare, libertate și efectiv de o reîncărcare cu o energie bună, atunci când am stat pe plajă în hamac și am privit efectiv cerul înstelat, fără pic de nori. Parcă și momentul ăla a avut un pic de regret și anume că nu am avut camera foto să-i fac poză la cer.

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-12828-675ddba59feeb' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=12828&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-12828-675ddba59feeb&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-12828-675ddba59feeb' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>