Nebun dupa viata.. .deh…
Acum postu’ ăsta îl scriu ca pe un fel de testament. :)) Sunt pe cale să fac ceva. În fine, o sun eu pe sormea şi îi zic: ce faci diseară? Ea: plec..da mă..da unde? La munte. Eu mirat: unde? Ea: la Strajă. Eu: vin şi eu. Ea: bani ai? Eu: Fac eu rost. Ea: bine, fă rost şi vino, dar e o problemă. Noi mergem cu maşina. Tu? Eu: nu ştiu, vin cu trenul. Ea: ok, ne vedem acolo. Eu: bineee.
Şi uite aşa persoana de faţă va merge cu trenul, cu un ghiozdănel aşa de micuţ şi se va duce frumuşel la Strajă, cu trenul. Habar nu am când am tren. Acum mă duc să mă interesez. E clar! O să fie nebunie. Ador când fac ceva neplănuit. Ştiu sigur că totul o să fie super tare, super amuzant. So, sper di toată inima să ne auzim luunii. :D. Până atunci concediu de nebunie, vreau să fiu singur cu viaţa. O să fiu acolo pe telescaun, probabil singur şi o să urc peste vale…şi o să trec dincolo de nori întâlnindu-mă cu soarele. Doamne, îmi vor da lacrimile sincer, voi fi răpus de frumuseţea muntelui şi a locului şi voi fi fericit. Totuşi, singur, nesingur…nu contează, contează doar locul, doar momentul. Trăieşte clipa, trăieşte viaţa. Dansează cu ea, până la urmă, doar pe ea o ai, nu?
Vă puuup, aveţi grijă de voi! Fiţi nebuni, îndrăzneţi şi iubitori. Ciaooo!
P.S. ( cam macabru ) : Dacă păţesc ceva meet u there…! >:) =))))))))
P.S. 2 : În loc să urc pe munte singur aş vrea să fi fost ea. Prin urmare, mi-am adus aminte de o meolodie. Sunt sigur că o voi fredona over and over 😀 Well… fun has been written to me this weekend… 😀 Hai noroc…noi să fim sănătoşi ;))
I wanna stand with you – Savage garden
ai fost cu nasu?
Waii … Ce frumos e pe acolo .. cred ca dabea asteptai sa te urci pe munte 🙂