Vinerea mare, probleme peste probleme
De pe 30 martie până pe 14 aprilie 2015 am fost plecat în concediu. Un concediu bine meritat aș putea adăuga, chiar mai mult pentru soția mea, Cristina. Am luat un avion de pe Timișoara direct către Valencia. Doamne cât mă rog ca autoritățile din Craiova să ia în considerare să facă o rută Craiova – Valencia. Cei de la WizzAir ar avea de câștigat foarte mult. Astfel încât cei din regiunea Olteniei nu ar mai trebui să traverseze munții ca să decoleze de pe Timișoara, ci coboară până la Craiova.
Iar mie mi-ar fi mai simplu să-mi vizitez sora și nepoții mei dragi dacă ar exista și o cursă Craiova – Valencia. Poate în acest mod autoritățile ar lua în considerare această cerere dacă eu, tu (cel care citești) ai dori în mod expres această rută.
Dar lăsând acest mic incovenient la o parte, întoarcerea am avut-o pe data de 10 aprilie de pe Barcelona, într-o zi de vineri și nu orice zi de vineri, ci Vinerea Mare. Dimineața pe la ora 10, după ce ne-am făcut bagajele îmi întreb soția dacă este gata. La rându-i ea mă întreabă dacă am uitat ceva iar eu spun că nu. Se duce pentru o ultimă tură în camera unde am dormit și se întoarce triumfătoare cu ceasul meu de mână. Îmi spune mândră și foarte încrezătoare „ce te-ai face tu fără mine?!”.
Iau ceasul, mi-l pun la mână și plecăm spre autogara din Valencia. De acasă de la sora mea și până la autogară sunt vreo 30 – 40 de minute în funcție de trafic și de semafoare. Valencia, din câte am înțeles ar fi orașul cu cele mai multe semafoare din Spania. Ajunge cu 20 de minute înainte de a pleca autocarul spre Barcelona, la 12:40 și așteptăm în sala de așteptare. Mă gândesc să cumpăr o sticlă de apă plată de 2 L pentru drumul de 4 ore spre Barcelona și îi cer 1 euro Cristinei. Așa cum stătea pe banca aceea liniștită îmi spune cu o seninătate ieșită din comun „Am uitat poșeta acasă!”.
M-am uitat la cumnatul meu și am crezut că ea chiar glumește. Chiar am scos un râs din ăla gen „ce glumă bună”. Bogdan, chiar a zis „tu glumești nu?”. Însă când am văzut că de fapt nu este o glumă, instant m-am uitat la Bogdan, am luat copii și am fugit la mașina parcată la 1 km distanță din lipsa locurilor de parcare. Fiind oră de vârf cred și eu că nu aveam cum să găsim un loc de parcare aproape de autogară. Zburăm cu mașina până acasă și ajungem în 20 de minute. Urc repede iau poșeta și deja îmi făcusem planul să ne ducă Bogdan la Barcelona.
Fraților, nu am permis, nu am mașină, dar am cumpărat motorină! Și la un preț super de 1,03 euro/ litru. Am plecat în jurul orei 3 spre Barcelona. Acum pe unde să o luăm? Google Maps ne arăta să o luăm pe autostrada fără plată, dar făceam cam 4 ore și 30 de minute. Avionul nostru decola la 7:30 PM. Poarta se închidea la 6:50 PM. Hai să o luăm pe peaj, pe autostrada unde trebuie să plătești o taxă.
Intrăm pe autostradă și mergeam liniștiți. Ajungeam în jurul orei 6 PM, totul era în regulă. Timp de 230 de km totul a fost ok. Până când a trebuit să achităm taxa. Bani cash mai aveam cam 10 euro. Aveam cardurile unde știam cu siguranță că aveam bani. Verificasem pe Home Bank dacă aveam sau nu. Totul a fost ok, nu ne făceam griji până când am introdus cardul și am văzut afișat „card neautorizat”. Jur am fost acel minion din „Despicable Me” care spune „Whaaaaaaaaat!?”.
Aparent, băncile din Spania nu au acorduri cu băncile din România și cu Visa Electron sau MasterCard cu cip. Fiind neconectate la internet, acestea nu se puteau conecta la sistem pentru a face plata. La primul peaj trebuia să plătim 20,5 euro. Deja 6 mașini se adunaseră în spatele nostru și începeau să ne claxoneze. A venit un tip ca să ne ajute și îi spunem care e situația. Într-un final, într-un moment de disperare din partea angajatului, notează numărul cardului și ne lasă să trecem mai departe.
Ajungem la al doilea peaj unde trebuia să achităm 3,90 de euro. Am zis să încercăm faza cu cardul că ne-a lăsat la primul. De unde, domnișoara creață a fost atât de rea încât nici la zâmbetul meu nu s-a uitat oricât am încercat eu. Am plătit cu cei 10 euro și am primit restul de 6,10 euro. La ultimul peaj a fost problemă pentru că trebuia să achităm 6,50 euro și tot o doamnă foarte înțepată la ghișeu.
Bogdan, a încercat să ne ajute plătind el cu cardul, dar ce să vezi, își uitase cardul în benzinărie când a vrut să plătească cu cardul și am dat eu cash. Ce să facem, nu puteam trece și pierdeam și avionul. Ne căutăm noi de mărunțiș când colo găsim prin spate pe banchetă 40 de eurocenți. La fix! Nici nu-mi venea să cred. La câte probleme am întâmpinat, să găsim fix cât ne trebuia. Plătim repede și dăm repede fuga spre aeroportul din Barcelona El-Prat Terminalul 2.
Am ajuns la 6:20 PM la aeroport. Având checkin-ul făcut online, m-am dus să văd care este poarta de decolare și am și fugit cu Cristina într-acolo. Am trecut de controlul de securitate și ne-am grăbit spre poarta M4-44. Mi-am dat seama instant că suntem la poarta corectă pentru că era un puhoi de lume în picioare. La câte am văzut, avem o plăcere de a sta în picioare ore-n șir la o coadă. În loc să fim civilizați, încă avem amintiri comuniste!
Ne îmbarcăm repede și așteptăm avionul să decoleze, acesta fiind deja la linia de start a benzii de decolare. Când se pregătea pilotul să decoleze, un nene, cam luat în freză, se ridică și se îndreaptă spre toaleta din spate. Însoțitoarea șefă îl atenționează prin microfon să se așeze însă acesta trage o înjurătură de mă-sa și îi zice „femeie, du-te-n ***** mea, dacă eu mă piș, mă piș!”.
Pe principiul eu când vreau să fluier, fluier! Se încuiase în WC și eu nu-mi pot imagina cum a putut omul ăla să-și facă nevoile într-o diagonală în momentul decolării. Și uite așa am aflat cum este posibil să se ia amendă în avion. 300 de euro mi se pare. Ciudat pentru că la plecare de pe Valencia un tip și-a luat amendă pentru că s-a dus la toaletă și a fumat o țigară electronică. Nici aia nu este voie, mai ales că erau detectoare de fum în toaletă. Atâta prostie nu am mai întâlnit decât la românii noștri!
Asta a fost pentru mine ziua de vineri 10 aprilie 2015. O zi mare, o zi cu peripeții și cu aventură care mai de care!
Aveți grijă când plecați undeva de următoarele lucruri:
- verificați absolut totul ca nici dumneavoastră și nici partenerul de călătorie să nu-și fi uitat ceva
- creați-vă un card care cu siguranță să poate fi folosit oriunde în lume! Fără cip dacă este posibil, doar cu bandă magentică
- dacă vreți să fumați să o faceți în locurile special amenajate și nici de cum să nu fiți beți sau să faceți scandal în avion pentru că, cu siguranță, veți plăti sau mai rău intra în închisoare!
Sper că aceste sfaturi să vă fie de folos și să luați aminte bine de ele. Nu de alta, dar nu ați dori să plecați acasă fără 300 de euro așa-i?
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-7017-673313c7b6970' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=7017&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-7017-673313c7b6970&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-7017-673313c7b6970' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>
OMG! Mai sunteți întregi? Tipei crețe trebuia să-i râzi în stilul tău, știi cum te lăsa? Am avut și eu astfel de zile negre. De ziua mea, anul trecut, am căzut în fața facultății cât sunt de lată, eram cu tocuri, și ca să-mi protejez laptopul m-am julti de jos până sus. Mai târziu, în aceeași zi, Cătălin închide ușa la mașină cu degetele mele înăuntru. am zbierat ca din gură de șarpe, s-a prins toată lumea că degetele mele sunt prinse acolo, numai Cătălin se uita serafic la mine. Mai spre seară, deschid ușa de la dulăpiorul din baie, care ușă este de fapt o oglindă, și exact când era perpendiculară pe fruntea mea, am strănutat, bineînțeles că am dat zdravăn cu capul în muchia oglinzii, am avut tatuaj semipermanent. Adică, mai am și acum semn, dar se rezolvă cu fond de ten. Așa că te înțeleg!
Mai suntem întregi, iar tipa creață din păcate nu cred că m-a auzit râzând, probabil că nu aveam râsul spaniol =))). Îmi pare rău să aud de experiența dumneavoastră, dar mă bucur că sunteți teafără și întreagă :)).
Concluzia? Sa te „piși” pe ea de Spania.
Clar nu voi trece p-acolo prea curand. Sa nu-ti poti folosi cardul? WTF? În bulgaria a mers, în Cipru a mers. În Spania nu? După ce că le culegem căpșunile și unii chiar mai socializează cu tomberoanele? Să nu-mi pot folosi cardul? Să mă… pe ei!
Mă acu depinde ce fel de card ai. Problema s-a pus la peaj și la câteva bănci din Spania, care aparțineau de rețeaua lor regională, gen Banca Valenciană sau mai știu eu care. În avion de exemplu am vrut să-mi cumpăr o cafea și un sandwich și nu am putut folosi cardul Visa Electron din același motiv, din cauza cip-ului și din cauza faptului că nu exista o conexiune la internet.
În rest, dacă am fost în oraș, am putut să achit cu cardul la toate punctele operaționale conectate la internet. O problemă a fost când am vrut să scot bani din ATM, singura bancă unde am putut scoate bani dintr-un ATM folosind card cu cip a fost Santander sau Bancaixa fosta Bancaja.
Holy shit, da frack did I just read?! Zici ca e un scenariu dintr-un film de comedie. Mai ramanea sa prindeti vreo femeie careia sa i se rupa apa in avion si sa nasca acolo…
Pe langa invatamintele trase, bine ca nu s-a intamplat si mai rau!
Nea Caisa ala chiar avea impresia ca avionul e un fel de autocar unde te duci cand te trece?! Bine ca si-a luat amenda. Fiecare si-o incaseaza pe pielea lui.
Ma bucur ca ati ajuns cu bine inapoi! :)))
Măi, scenariu de comedie nu cred. Pe moment părea thriller sau horror. Bașca că toată lumea se uita în spate, în timp ce decolam, pentru că nu știam care e situația. Dacă omul devine violent, dacă face scandal. A fost așa o chestie atât de ciudată încât am și uitat că decolăm.
Ceea ce mă întreb eu, oare cum a reușit acel om beat, să-și facă nevoile în timp ce avionul decola în diagonală? Acum, ce o fi ieșit nu știu, dar când m-am dus la toaleta unde domnul cu pricina își făcuse nevoile, aceasta era stricată! Nu am mai putut să o folosesc, deci e clar, a vopsit toaleta în nuanțe căcăcioase și bacoviene :)))
Arta abstracta din matzul gros :)))) sau a invatat sa faca liniute si bastonase galbene.
Codul Morse =))) sau după cum era domnul, dădea examen la Caligrafie =))))
Deci, am intrat să-ți citesc articolul în timp ce unii se certau aici pe un proiect, cum trebuie derulat și cum bla bla bla. Mă plictiseau teribil și am zis să-i las în pace.
Acum închipuie-ți tu cum așa, subit, m-a apucat un râs din ăla crizat. S-au oprit toți din cearta lor și se uitau șocați la mine. Iar eu, săraca, nu știam cum să le explic că nu de ei râd, ci de cu totul altceva =)))).
Mă „bucur” că aventura mea te-a făcut să râzi. Pe moment realizezi faptul că am fost un butoi de pulbere, mai ales când am auzit „am uitat poșeta”…. aproape că făceam faza cu ochiul din desenele animate cu Looney Toones.
Însă am reușit să mă calmez și să găsesc rapid o soluție. Mi-a demonstrat această întâmplare că pot gândi la rece în situații fierbinți și că pot lua decizii foarte rapide și bune.
Întotdeauna am zis că ai de învățat din orice pățanie, atâta timp cât ești atent și dorești acest lucru. Este ușor de spus, dar mă bucur că nu am picat examenul când a venit vorba de propria mea persoană.