Cand totul se opreste….
Aţi trăit vreodată acea clipă în care totul se opreşte? Acea clipă când totul îţi trece prin faţa ochilor? Aţi trecut vreodată printr-un moment în viaţa voastră să ajungeţi să vă gândiţi ce s-ar întâmpla dacă aţi muri atunci?
Cum ar fi viaţa celor din jurul meu dacă aş muri..voi v-aţi pus această întrebare? Eu da, chiar mi-am imaginat. Într-un mod..nu ştiu, detaliat..dat fiind imaginaţia mea bogată- Cum ar fi înmormântarea mea, cel puţin, cum aş vrea să fie plănuită. Mi-aş înregistra un discurs în care le-aş spune tuturor să îşi trăiască viaţa, să nu regrete nimic, să săuce totul cu mâna, să ţină strâns în braţte, acel lucru care îl face fericit. Aş râde în înregistrare..sunt sigur că râsul meu i-ar face să râdă. Le-aş spune că mi-am trăit viaţa la maxim, intens, nu am regretat nimic. Bine, câteva lucruri, dar pe care le-am acceptat ca şi greşeli în viaţa mea şi peste care am trecut. Ce este bine şi ce este rău în viaţa. cine poate spune acest lucru sincer? Care sunt valorile morale după care ar trebui să trăim? Suntem noi în stare să judecăm pe alţii? Nu cred, dar ştiu că suntem în stare să iubim şi să iubim sincer din toată inima.
Îmi imaginez mulţimea ( dacă or fi mulţi), cum stau acolo şi în momentul în care începe râsul meu..nu ştiu ce s-ar întâmpla, mi-aş dori să râdă. Nu mi-aş dori oameni trişti la înmormântarea mea. Ultima perioadă din viaţa mea ( cel puţin până acum) mi-am trăit-o intens, cu energie multă. Prietenii ştiu. M-am bucurat de fiecare clipă pe care am avut-o. Am dansat în timp ce am ascultat muzică. Ritmul care îmi trece prin inima şi mă face fericit. M-am bucurat alături de prieteni şi am trecut împreună printr-o grămadă de peripeţii. Am atâtea aventuri strânse până acum încât cu drag le-aş povesti râzând. Dacă aş muri mâine, ce s-ar întâmpla? Sau întrebarea care s-a aşternut în mintea mea e: cum ar fi vieţile celor din jurul meu dacă aş muri? Câţi sunt cei care îşi vor aduce aminte de mine, sau mai bine zis, cum îşi vor aduce aminte de mine? Sincer, nu prea ţin la imaginea mea. Uff, cred că ăsta e unul dintre posturile pesimiste. Nu că aş fi într-o stare depresivă, dar pur şi simplu, cuprins de o răceală şi am cam stat la pat şi am zăcut pe întuneric că nu am avut curent. M-au indus într-o stare în care să îmi analizez viaţa de până acum şi m-a făcut să îmi pun întrebarea..cum ar fi dacă totul se opreşte? Sunt eu împăcat cu viaţa asta? Desigur, îmi pare dacă aş muri, sunt prea tânăr. Sunt prea plin de energie şi am prea multe vise, dar totuşi, nu se ştie cum, poate o maşină, poate un ghiveci în cap ( era să mă lovească de câteva ori mergând pe stradă), Până acum pot să spun că am fost norocos sau că Cineva acolo sus mă iubeşte. Dar oare cât de mult să ţină norocul şi oare cât de mult să fiu iubit? Poate că uneori am fost inconştient, poate că am exagerat prea mult. Poate că nu trebuia să alerg prin zăpadă la bustul gol la trei noaptea, poate nu trebuia să mă plimb cu bicicleta pe lacul îngheţat iarna la – 10 grade Celsius, poate nu trebuia să merg atâţia km non-stop, pe viscol, poate că..nu ar trebui să exagerez urcând un m inte nemâncat de aproape două zile. Răcit. Poate, dar cu toate astea am supravieţuit, am reuşit să mă menţin în viaţă. Cu viaţa asta m-am luptat enorm de mult şi cu toate greutăţile prin care am trecut, am reuşit să mă bucur de această viaţă pe cre o am. Poate că de aia mi-ar părea rău, pentru că sunt atât de multe ocazii de a te bucura de viaţă, de a iubi viaţa şi de a iubi prietenii şi pe cei din jurul tău. Câţi îşi iubesc prietenii? Am câţiva şi sincer îi iubesc şi mai ales iubesc o fată care recent, începând de anul trecut mi-a cam fost alături şi de cu care m-am înţeles încă din liceu, nu o iubesc ca pe o iubită..o iubesc ca pe o soră. Ea este eu..numai că ea este fată, eu sunt băiat.
Am trecut de câteva ori ărin acel moment în care toată viaţa ta îţi trece prin faţa ochilor. Când am avut câteva accidente. Dar, dacă ar fi să mor, sunt sigur că toţi ar merge mai departe, viaţa merge mai departe. Doar o dorinţă am. Să fi lăsat ceva în urmă, în inimile celor din jurul meu, măcar atât, să stie că nu trebuie să te laşi bătut niciodată, niciodată să nu renunţi, întotdeauna să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti, să nu încetezi niciodată din a visa şi întotdeauna să îţi doreşti mai mult şi mai mult şi să crezi cel mai mult în tine. No matter what.
Iar lucrul cel mai important pe care aş putea să îl zic…ar fi acela de aiubi cât mai mult. O fată să o iubeşti zilnic, să fi acel om care are nevoie într-un anumit moment. Să ştii să o surpinzi în fiecare zi, să fii spontat, să îi arăţi cât de mult o iubeşti şi să o preţuieşti zilnic, ca pe o comoară. Love is great. Guess what. Îţi dă p energie incredibilă, iubeşti şi ai energie, yup, that’s the secret. Iubesc prea mult, de aia am energie, iubesc natura, iubesc prietenii din jurul meu, iubirea asta mă face să merg mai departe. Iubesc viaţa din toată inima mea. Pentru că e extraordinară.
Robbie Williams – Feel
One comment