Rush…
Era în faţa vitrinei. Se uita la propria lui reflexie. Îşi vedea propriul zâmbet. Era un zâmbet din tăată inima. Sincer. Toată dprinţa lui se citea în ochii lui. Intră în magazin, sunet de clopoţel, ding. Vânzătorul îşi ridică privirea şi îl vede. Cam înalt de statură. Maimereu aerian. Se apropie timid de tejghea..Ştiţi pentru ce….am discutat acum câteva zile..îl mai aveţi? Întreabă el mai nedumerit un pic. Uite-l..dar sincer, trebuie să fii nebun dacă faci ceea ce mi-ai zis tu mie că vrei să faci..
Nu îi pasă. Zâmbeşte şi îl ia în mână. Plăteşte şi când să iasă pe uşă se întoarce şi îi spune..câteodata trebuie să faci ce îţi dictează inima. Iese, ding..clopoţelul îi anunţă plecarea. Ăş ascunde bine la inima, forfotă în mulţimea din centrul oraşului. Toţi sunt grăbiţi. El nu. Are emoţii.. O aşteaptă. Merge pe stradă şi se gândeşte cum să facă. Cum să plănuiască. Este pe la barul New York aproape de piaţa Mihai Viteazul. Bagă mâna în buzunarul de la blugi, îşi cauta telefonul. Îi cam tremură mâna…formează numărul şi apelează. Se simte din vocea lui..are emoţii.
Seulement l’Amour
4 Commments