Paștele, Câmpina și alte detalii, partea I

„Răzviiiiiiii helloooo, hai odată…” Am rămas 😮 what…the…când ai avut timp să.. :-/ da…în fine! Nedumerit, îi fac semn să urce odată în tren. Urc şi eu cu chiu cu vai, cu tonele de bagaje. Mama căra doar laptop-ul ( pe care i l am facut cadou),  şi după care scriu acum. Deh, asta era cel mai important… :)). Urcăm noi în tren şi mare mi-a fost mirarea…tulai Doamne… să stăm în vagon cu studenţi clujeni veniţi la Bucureşti pentru o viză să plece prin programul studenţesc: „Work and Travel”, care sincer mi se pare a big bullshit 🙂 Tată, vrei să faci bani? eşti student? Nu-i nimic! Găseşte-ţi de muncă în Ro, chinuie-te aici, fă bani şi învaţă în acelaşi timp. Nu căuta aurul în locul prădat de hoţi. Consider că America este deja dusă, nu mai este ceea ce era odată. Săracii, ei nu pot să vadă că studenţii noştri sunt buni de munca de jos din America. „Caştigi experienţă! , pot să zică unii, dar frateee mă laşi! Mergi tu în America, munceşti ca un sclav, pentru ce?! pentru 300 $?! Eşti nebun? frate, lasă-mă. Mă bucur de serviciul pe care îl am, căci uite: computer de ultimă generaţie, laptop, mobil  şi excursii pe care le fac în weekend-uri. Mie îmi convine! Muncesc 8 ore pe zi, am  facultatea, am şi „alte chestii” de care sunt obligat să mă ocup, dar frate…eu când termin facultatea sunt tătic, am 3 ani de zile experienţă în muncă, am facultatea terminată care şi asta se ia în considerare ca experienţă de muncă în cartea de muncă. Prin urmare, eu după ce termin facultatea, am dublu decât oricine.

Însă, românul nostru, ce să facă, dă vrabia din mână pe cioara de pe gard, sau cum e zicala…da, este o indignare a faptului că urăsc oamenii care vor să facă avere în străinătate, în loc să stea să se chinuie pe spinarea lor. Atunci va fi mai mare realizarea şi satisfactia. În fine, deşi fetele erau foarte frumoase, jos pălăria, compania era foarte plăcută :). Am ieşit pe hol, am dat în jos geamul şi am inceput să mă gândesc la viitorul meu. Ce îmi doresc? Păi, îmi doresc să reuşesc ceva în viaţa asta amărâtă pe care o trăiesc, vreau să demonstrez că se poate în România, că nu trebuie să mergi la „tăticu ” să îţi dea bani să îţi faci şi tu o vilă acolo, că există o spinare şi acea spinare este a ta. Trebuie să reuşeşti pe spinarea ta. Mie personal,  mi-ar fi ruşine să reuşesc ceva pe spinarea părinţilor mei! O fi o mândrie de-a mea, un orgoliu, dar mi-ar fi ruşine să reuşesc ceva pe spinarea părinţilor mei.

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-8-6917cd1772f0c' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=8&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-8-6917cd1772f0c&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-8-6917cd1772f0c' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>