O zi ca oricare alta

 

Sună alarma. E 05:30. Ştiam că a venit dimineaţa. Opresc alarma. Mai stau în pat suficient cât să mă întreb : „iar acelaşi vis?”

Dau pătura la o parte, mă dau jos din pat şi mă scutur energic.  Merg spre baie. Dau cu degetul mic de la picior în pragul de la uşă. Îmi vine scurt o înjurătură, dar o înabuşă întrebarea : „Oare chiar toate vor merge prost în dimineaţa asta?” Şchiopătând ajung la baie. Ies şi pornesc spre laptop. Dau drumul la muzică. Shakira-Loca şi exerciţiile de dimineaţă. Las melodia pe repeat.  Termin şi cu asta şi plec la duş. Mai am o oră până trebuie să ajung la muncă. Mânânc cereale cu lape şi verific mail-ul. Nimic nou. Queen- Show must go on.

Fredonez în timp ce mă pregătesc. Îmi calc hainele. Azi prefer să îmi iau fustă şi sacou. Pantofi cu toc şi lănţicul de argint. Îmi fac buclele la vârfurile părului, dar îl prind la spate, în coadă. Mă machiez uşor şi îmi beau cafeaua în acelaşi timp. Freddie Mercury- Living on my own. Vreau să mă simt energică. E luni doar.

Îi dau mesaj Elenei, prietena mea cea mai bună. Şi ea e medic psihiatru. Îi spun că trec în 10 minute să o iau.  Pe Elena am cunoscut-o în timpul facultăţii, eram în aceeaşi grupă. Pe atunci era tăcută şi timidă. Nu purta tocuri, era şatenă, slabuţă, dar cu gusturi alese în privinţa ţinutelor. Când era în preajma celor dragi înjura ca un birjar şi fuma câte o ţigară. Acum e blondă, tot slabă, nu mai fumează şi cenzurează cât se poate vocabularul. Îi dau din nou mesaj : sunt în faţa blocului. P.s. Nu coborî pe geam. Alege scările. Primesc: Acum cobor. p.s. Pe scara de incendiu.

Văzând că are chef de glume, trag maşina acolo, dau muzica tare şi aştept. Nu trece mult timp şi bum-bum!! Cineva îmi bătea în geam. M-am speriat. 

-Glumeaţo! Îmi spune Elena ironic şi se urcă în maşină.

Zâmbesc a sperietură. Pornesc motorul şi dă-i bice! Elena nu prea vorbeşte. O întreb ce are. Mi-a spus ca azi-noapte a decedat vecinul ei de la etajul 4 cu care obişnuia să joace table. A făcut infarct. Nea Gheorghe.

-Condoleanţe.

-Cred că amânăm seara de gătit de miercuri. Îmi spune Elena.

-Da, aşa de pare. 

Ne-am continuat drumul fără prea multă vorbă. Pe fundal- Metallica- Fade to black.

                 Va urma…

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-7904-67587fa38fd7a' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=7904&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-7904-67587fa38fd7a&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-7904-67587fa38fd7a' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>