Melancolie
In seara aia am dormit profund, asa cum nu o mai facusem demult. A fost odihna fara vise de amintit, fara somn intermitent. Cand a sunat alarma inca simteam dulceata somnului, dar eram suficient de odihnita si astfel m-am dat jos din pat. Desigur ca nu imi pregatisem hainele cu o seara inainte, dar obisnuiam sa imi fac o rezerva de haine curate in cazul unei urgente. Am apelat la tinuta asta si lucrurile mergeau bine. Am sunat-o pe Elena.
-Neata! In 15 minute sunt la tine. Am auzit un mormait care semana a bine. Am inchis. Sunt in fata blocului si o sun pe Elena. Imi respinge si in doua minutele e in masina.
-Nu ai mai sunat aseara, ii spun eu.
-S-au lungit discutiile. Nu stiu cum s-a ajuns sa discutam despre agricultura, pomicultura, chiar si despre Iluminati.
Eu rad cu pofta.
-Apropos, Mircea a fost foarte interesat de tine.
-Speram sa nu fie. Ai sesizat cum imi zambea? Parca era gata sa ma invite in oras.
-Pai, mi-a zis ca daca veneai la inmormantare avea de gand sa iti ceara numarul de telefon.
– Si tie ti s-a facut mila, ba mai mult, ai zis ca trebuie sa ma distrez si eu. I l-ai dat! Cu privire vinovata Elena imi spune:
– I-am dat cartea ta de vizita…
-Stiam eu!
-Te-ai suparat?
-Iti spun peste o saptamana, depinde cat de insistent este. Elena era satisfacuta de raspuns, iar eu nu mai acordam atentie acestui subiect. Ziua la munca a fost una obisnuita. Internari, externari, tratamente si cafele. Si prajituri, bineinteles. Am gonit spre casa.Loreen-Euphoria.
Deschid usa cu cheia si pasesc in casa. Era liniste deplina. De data asta linistea profunda nu a mai avut aceleasi aspect pozitiv asupra mea. Nimeni nu ma astepta acasa. La cei 30 de ani ai mei, cred ca ar fi trebuit sa am o relatie stabila, poate casatorita cu copil la fel cum aveau cunostintele mele. Ma descalt si ma indrept spre laptop. Pentru ca eram melancolica si usor trista, am dat play lui Schubert- Ave Maria. Contempland melodia, m-am gandit ca a trecut vreme buna de cand nu m-am apropiat de pian. Stiam ca daca intru in acea camera nu voi iesi pana dimineata, dar era timpul sa o fac. Ma dezbrac in fata oglinzii din camera. Imi placea ca ea cuprindea intreaga mea imagine de 1.72. Parul meu imi atarna peste piept, lasand in oglinda sa se vada feminitate. Ma apropii astfel incat sa imi vad doar portretul. Ochii mei mari si verzi, usor melancolici erau obositi. Raman cateva secunde atintita in propria-mi privire… Ridic clema, imi prind parul coc si imi iau cele mai lejere haine. Imi dau telefonul pe silent, sting laptop-ul si ma indrept spre locul unde ma astepta el…
Va urma…