State of mind
Un soare ce prevestea venirea verii..un vânt rece îl lovea puternic făcându-i părul să o ia razna, să fie un ciufulit şi jumătate. Crengile copacilor se înclinau ba în faţa, ba în spate. Ar trebui să fie trist, însă nu este. Se simte bine, totul este într-un fel extrem de ciudat, aşezat. Împăcat chiar. Nu îi păsa că nu ştia rezultul. Îl cunoştea încă de când a început această poveste. Ştia sigur că o să o piardă. Era împăcat de la început cu această idee. Încă puţin timp şi inevitabilul se va întâmpla şi cu toate astea o ţine de mână şi merge prin vânt, împreună.
Îşi doreşte enorm să poată asista asista la îndeplinirea unui vis, cel puţin să poată să spună am fost alături de tine. Adoră felul ei de a fi, într-un fel foarte molipsitor, făcându-l să îşi schimbe comportamentul său propriu. Îi place, nu prea a reuşit cineva să îl schimbe aşa de repede. Inima îi bate, pentru că e fericită, în cel mai ciudat mod posibil. Un mod pe care nici el nu poate să îl definească bine. E ceva nou pentru el să nu aştepte ceva în schimb, să nu fie ceva obişnuit din contră, e ceva special.
Observă pielea ei de găină, răcoarea îi pătrunde pe sub piele. Se uită la ea, îi zâmbeşte, nu se poate abţine să nu zâmbească şi o aduce în braţele lui, oferindu-i o oarecare protecţie împotriva răcorii. Cel puţin se bucură de ea în fiecare clipă pe care o petrece cu ea. Iar prin tot acest tablou plin de culori vii, calde, o melodie îi sună în cap. O fredonează în gândul lui neţinând cont că totul se va termina. Nu îi pare rău, a avut ocazia să fie schimbat într-o oarecare măsura. Nu se poate abţine să nu se uite la ea, să îi memoreze totul, aspectul fizic, zâmbet, gesturi…Strălucirea din ochii ei, intonaţia când rosteşte: „Charlieeeeeeeeee, the uniiiiicoooooornnnnn” ( care sunt cei mai handicapaţi doi cai pe care i-am văzut eu vreodată). Nu vrea nimic mai mult, ci doar să se bucure de timpul rămas pe care îl mai are la dispoziţie cu ea. Acum se uită pe fereastră. Razele soarelui ce bat într-un geam, de la blocul alăturat, îl loveşte puternic în ochi. Într-un fel, i-a readus modul copilăresc înapoi, măcar pentru asta are să îi mulţumească. Fredonează melodia, zâmbeşte, se simte împăcat cu ideea aceasta, poate că este cel mai frumos sentiment pe care l-a putut trăi. Nici el nu îşi dădea seama de ce, dar accepta totul aşa cum este şi cine ştie în viitor ce se poate întâmpla…
..
INXS – Beautiful girl
One comment