The one…

A trecut acea clipă de deşteptare, acea clipă în care îşi dai seama că totul va fi bine. A trecut, dar nu a trecut pe lângă.  Nu, a rămas cu mintea acolo. E mulţumit, oraşul nu il mai sperie. Nici măcar nu îl mai supără faptul că zăpadă nu era. Acum era în acea stare de plutire. Era îmbătat de parfumul acela al veseliei şi al bucuriei pentru fiecare moment.

Acum preţuia totul până la cele mai mici lucruri. Se vedea pe faţa lui cât de fericit era, cât de bucuros era.  Se uita la cer şi zâmbeşte pentru fiecare aspect al vieţii lui. Din ceea ce s-a întâmplat, poate să realizeze câteva lucruri bune. Prin orice a trecut, mereu a învăţat câte ceva. Asta îl mulţumea, însă ceva nu era îndeajuns. Cum poţi să fi fericit fără să împărtăşeşti fericirea? Ştia sigur că există cineva acolo într-un fel sau altul predestinat lui sau cel puţin să se întâlnească. Îşi aduce aminte de filmul Seredipitz, un fil care i-a rămas în minte. Îşi pune întrebarea firească acolo pe acea bancă din centrul oraşului, acolo unde porumbeii se fugăreau unul pe celălalt printre clădirile înalte şi gri, îşi punea întrebarea, e posibil? Măcinat de propriile sale întrebări, nu realiza de fapt că pe cum gândea el, undeva, într-un alt oraş, departe de el, cineva ( ea), se gândea la fel. Oare le este dat să se întâlnească? Poate o mănuşă sau un fular să îi aducă împreună? Nu ştia cum arată, ce voce are, nu ştia nimic despre ea şi cu toate acestea, alesese să o iubească. Pe cine? Pe acea fată. the one!

Două inimi se simt reciproc şi reacţionează amândouă atunci când sunt la unison. Se gândeau în acelaşi timp la acelaşi lucru. Şi într-un fel sau altul au realizat amândoi că fiecare se gândeşte la celălalt. Cum aveau ei oare să fie împreună sau mai bine zis, se va întâmpla vreodată să fie împreună? Fiecare are şansa lui în a descoperi adevărata jumătate, important este răbdarea pe care el trebuie să o aibă, un lucru ştia sigur. Era acolo şi o simţea. Se gândea din ce în ce mai mult la ea. Poate că asta îi dădea un sentiment şi mai puternic de iubire. Ştia că undeva e o inimă care-l caută aşa cum şi inima lui o căuta pe ea şi o dorea din ce în ce mai tare. Va veni vremea, în curând, când el va pleca şi poate, de data asta destinul va fi blând cu el, iar cărarea vieţii îl va aduce spre liniştea şi pacea pe care o doreşte. Acea linişte în braţele unei inimi pline de dragoste şi pace, acea pace care este atunci când două inimi se unesc şi devin una. Două jumătăţi incomplete devin una şi gândesc la fel şi reacţionează la fel, pe acelaşi ritm. Poate că de data asta printre mulţimile de cărări bătute de el, poate va avea şansa să danseze pe ritmul iubirii cu ea. Oare destinul, ca şi în film, îi va aduce aproape unul de celălalt? Şi oare ei doi vor realiza ca sunt sortiţi unul pentru celălalt? Sau prin alegerea pe care fiecare dintre ei doi o va face vor trece unul pe lângă celălalt? Trezit din somn, unde visele zboară, se ridică şi zâmbeşte. De data asta voi alege cu inima, de data asta mă voi lăsa dus de vas şi voi încerca să am grijă ca nu cumva să trec pe lângă ea. Cerul plin de culori, apusul acela liniştitor şi totuşi misterios, îi punea întrebări cum va fi mâine, ce o să faci în ziua de mâine, ce vei alege? Rămâne de văzut!

 

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-69-69f273b65612e' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=69&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-69-69f273b65612e&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-69-69f273b65612e' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>