Momentul acela când ai așteptări de la cineva și te dezamăgește total!
Nu pot spune că viața mea a fost întotdeauna ușoară. Punctul acesta al vieții mele în care mă aflu acum, se datorează în mare parte tuturor persoanelor de la care am avut așteptări, am cerut ajutor și au reușit să-mi dea una în cap, metaforic evident, atunci când eram la pământ.
Sunt ceea ce sunt, motivat, ambițios, plin de voință și dorință de luptă de a-mi împlini visele mele, datorită tuturor persoanelor care au reușit să-mi zdrobească așteptările. Sunt acele persoane care îți spun că te ajută și apoi când vine momentul știi, lasă-mă frate că nu am timp de tine.
Mai grav este când acest lucru se întâmplă din partea părinților, ori a unuia dintre ei. Momentul acela când te duci să ceri ajutor, pentru că nu mai poți vedea o altă soluție și îți spun clar și răspicat nu te ajut, du-te în altă parte.
Da, am avut până în momentul de față o groază de astfel de momente și uneori când chiar eram într-o situație destul de nasoală, crezând că nu mai am nici o scăpare, s-a întâmplat să primesc the final punch. Cum altfel să devii om, dacă nu treci prin astfel de momente?
Ce nu te omoară te face mai puternic
Este o deviză în care eu cred cu tărie. Nimic din ce m-a doborât până acum și nu m-a omorât, m-a făcut mai puternic. Privesc cu bucurie, acum, orice astfel de moment, pentru că de fiecare dată reușește să-mi alimenteze spiritul de luptă. Astfel reușesc să-mi ridice moralul, să-mi dea un boost motivației mele și parcă deodată, adunându-mi ultimele mele puteri, reușesc să mă ridic pe propriile mele picioare și să merg mai departe. Să ies din orice pasă proastă și să ajung la finish line.
Am învățat în acești aproape 30 de ani, că viața este o mocirlă, iar parcursul tău prin ea, stă într-un singur fir de linie atât de subțire, nu o coardă de slack line care să te susțină, nu, una atât de subțire încât orice lucru te poate adânci și mai mult în mocirlă. De la prieteni apropiați, până la rude de sânge, frați și părinți.
Să conștientizezi asta de la bun început, îți conferă un mare avantaj în viață. Te ajută ca atunci când vei fi în mocirlă, să nu ai așteptări decât de la tine însuți. Să nu ai așteptări să vină cineva care să-ți întindă mâna să te ajute. Nu zic să nu ai încredere (deși încrederea oarbă este primul pas care te poate aduce în mocirlă) în nimeni, îți zic doar să nu ai așteptări. Neavând nici o așteptare ca cineva să-ți fie aceea persoană care să te scoată din rahat, în momentul în care cineva chiar te ajută atunci când ai nevoie, știi bine că ai găsit persoana demnă de încrederea ta.
Toți acești pumni se vor întoarce
E un cântec care spune că roata morii se-nvârtește. Tot ce dai, aia vei primii în momentul în care vei avea nevoie și tu. E un principiu derivat din Biblie, pilda semănătorului, care spune că ce semeni aia aduni sau mai popular dormi așa cum îți așterni patul.
Nu e ca și când mă gândesc la răzbunare, pentru că asta ar însemna să accept faptul că sunt un idiot și prost, căci răzbunarea este arma prostului. Înseamnă că atunci când mă lovești mă gândesc la momentul în care voi fi acolo să-ți întind mâna așa cum tu nu mi-ai întins-o mie. Pentru că în felul ăsta, îmi demonstrez mie însumi că eu nu sunt ca tine, sunt mai bun și pot să fac mult mai multe decât ai reușit tu să faci vreodată.
Așa că îți mulțumesc, ție și tuturor celor care mi-au zdrobit așteptările. Datorită vouă sunt omul care sunt acum. Datorită vouă lupt cu bucurie și sunt motivat 120% să-mi văd visele îndeplinite. Datorită vouă pot să mă bucur din suflet zi de zi, că trăiesc, că pot să merg, că pot vedea și așa mai departe, căci atâta timp cât voi respira, mă voi lupta pentru țelurile mele zi de zi și mare-mi va fi bucuria când mi le voi vedea îndeplinite.
De ce sunt așa de sigur? Simplu, mi-am îndeplinit atâtea vise în viața mea și lista este încă lungă…..
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-12811-6794fc52919f2' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=12811&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-12811-6794fc52919f2&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-12811-6794fc52919f2' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>
Prea multe cuvinte „urâte”, transmiți negativism. Viața nu e nici pe departe o „mocirlă”. Cuvinte ca „rahat”, „pumni” „situație nasoală” „te doboară” ‘te zdrobește”.. Etc etc Doamne toată lumea acum scrie! Moda asta de a fi „blogger” .. Părerea mea, dacă îmi permiți, e că e necesar să fii atent!! Sunt mulți tineri, copii, oameni în devenire ce pot ajunge să te citească, poți fi un model pentru ei! iar eu nu văd aici decât un scop pur și simplu egoist, vrei să „demonstrezi” ceva, cuiva..văd un suflet rănit, nevindecat!
Sărut-mâna, să vă faceți o primă impresie doar după ce ați dat, că asta e cuvântul corect, de un singur articol de al meu, consider că este greșit. Oricum, pentru mine personal, prima impresie nu își are rostul. Prefer să aștept să văd ce are de oferit o persoană, decât să-mi fac o primă impresie. Articolul ăsta, este scris în data de 4 august 2017. Suntem în 2018. Un an și jumătate a trecut de atunci. „Doamne toată lumea acum scrie! Moda asta de a fi blogger” – dacă ați fi răsfoit blogul meu, ați fi văzut că am o vechime de aproape 11 ani de blog. Cam acum 11 ani am început să scriu. Mențin în viață acest blog, pentru că până la urmă este jurnalul meu online, locul unde-mi scriu experiențele și pot ajuta oameni cu un articol de promovat etc. Probabil că ceea ce ați reușit să deduceți din acest articol, sunt acele sentimente de egoist, probabil, dar nu puteți aplica o ștampilă peste mine, cu anumite etichete gen suflet rănit, nevindencat etc. Luați blogul la puricat, aflați despre mine și apoi mai discutăm.
Vă mulțumesc pentru vizită și sper să ajungeți să mă cunoașteți pe deplin.
Sărbători Fericite!
Despre asteptari pot spune ca si eu am fost dezamagit un pic de ai mei. Dar mi-am dat seama ca discut cu o alta generatie.
Acum, de ceva ani, nu astept de la ei decat sa fie sanatosi.
Nu sunt genul care sa caute ajutor, ci prefer sa fac singur tot. E drept, chiar daca ne-am mutat fiecare la ale noastre si eu si sor`mea… stam in toti in zona, la 3-4 minute unii de altii. 🙂
Inca din liceu am inceput sa nu mai am asteptari legate de familie, tocmai din acest motiv. Prea mult santaj emotional, prea mult da-mi dar cand vine randul meu sa-ti dau mi se pare ca uite, ploua…
Nu stiu daca exista karma sau un fel de pilda a semanatorului. Nu ma ghidez dupa asta, m-am obisnuit sa ma axez pe prezent si cum imi este momentan. Nu ma mai intereseaza ce se va intampla mai tarziu, decat cu planurile mele personale si cu persoanele dragi mie.
Am momente in care imi sare si mie supapa, desigur 😀 Imi place foarte mult cum ai asociat pozele cu articolul!
Am și eu momente când îmi sare țandăra, pentru că se adună și la mine. Și atunci când îmi sare țandăra, acela e momentul când schimb foaia, adică în felul în care mă port. În sensul că mă retrag, ok am înțeles, nu ești o persoană de încredere, nu te aștepta să mai am încredere ori să mai te caut pentru ceva. A ne întâlnim pe stradă, nu traversez și mă fac că nu te cunosc, te salut, îți urez toate cele bune, da cam atât….
Da, am căutat pozele astea prin harddisk-ul extern, sunt poze făcute cu Sony a5000