Timp pierdut pe idioți

Atâta timp am fost bun și am încercat să fac întotdeauna ce este mai bine și să-i ajut pe alții. În tot acest timp, de multe ori m-am lăsat pe mine și i-am ajutat pe alții. Și nu am făcut-o pentru că am vrut să obțin laude, am făcut-o pentru că am avut un principiu și anume „poartă-te cu alții așa cum ai vrea să se poarte cu tine”.

În cam 23 de ani de când locuiesc în Craiova și am aplicat acest principiu, am observat că nimic nu se schimbă. 23 de ani am reușit să rezist să nu mă schimb, însă în lumina celor întâmplate în ultimii 2 ani, am ajuns la o limită. Atâta prostie, atâta stupiditate și mai mult, atâta nesimțire în jurul meu, nu am putut să văd în altă parte decât aici în Craiova, poate pe la Caracal, dar nici pe acolo

M-am săturat de răutatea oamenilor și atunci când le dorești binele ei tot caută să-ți facă rău, nu știu de ce, dar cred că așa e firea lor. Aici principiul „să moară și capra vecinului” este dus la nivel de artă. Și trebuie să recunosc, în Oltenia, sunt o mulțime de maeștri și învățăcei.

Am alocat foarte mulți ani din anii mei multor proști din viața mea. Și știu, eu am fost fraier pentru că am continuat să aloc același timp acestor proști. Dar anul ăsta, oameni buni, așteptați-vă la niște articole mai înțepătoare, mai critice și mai ales mai dure, pentru că, până la urmă, blogul meu este locul unde expun lumea așa cum eu o percep și văd.

Și dacă până acum, toate întâmplările cu proști sau idioți le-am ținut în mine, și m-am ascuns în spatele scuzei cu „am foarte multă treabă și nu mai am timp de blog”, de azi încolo nu mai fac asta.

Deontologic sau nu, până la urmă am tot dreptul să vă arăt o perspectivă a orașului în care locuiesc. Și nu, nu-mi voi pierde niciodată optimismul, și nicidecum nu am să vă citez din motivaționalele altora, în care eu nu cred. Și nu, nu am să vă dau sfaturi de antreprenoriat și să mă mândresc cu cele 209 reușite ale mele.

Și nicidecum nu am să vă spun vreodată că voi fi blând cu voi. Și nici nu am să mai accept prostia în jurul meu, deja mă doare capul gândindu-mă la toate prostiile pe care le-am ascultat atât de mult timp. Vreau să am parte de un an 2016 constructiv. Vreau să am parte de prieteni care să țintească spre obiective, unele chiar îndrăznețe.

Vreau să mă bucur de viața mea, de familia mea și de cei din jurul meu cărora merită atenția și timpul meu. Care îndrăznesc să se schimbe și care vor să învețe tot timpul, astfel încât să se dezvolte pe plan personal cât și profesional.

Tot ce am învățat în cel puțin ultimii doi ani, este că timpul pe acest Pământ este scurt. Nu mai poți avea așteptări că vei prinde să te bucuri de pensia ta. Nu poți avea asemenea așteptări atâta timp cât asiști la tragedii. Timpul este scurt dragilor, iar voi, cei care ați fost sugative ale timpului meu sper că ați reținut ceva din ce am încercat să vă învăț. Eu chiar v-am vrut binele, dar de data asta, îmi vreau mai mult mie binele, decât binele vostru!

Hai să aveți un an bun, cu multe realizări în departamentul turismului intelectual!

Timpul pierdut nu poate să ți-l redea nimeni! Ai grijă cui aloci timpul tău prețios!

3 Thoughts to “În 2016 sunt mai rău, pentru că aleg asta!”

  1. Cred ca este foarte greu sa multumesti pe toata lumea si atunci cand nu o mai faci incepi sa devii putin iluzoriu? Sa iti alegi o cale si sa mergi catre acea cale in loc sa intelegi ca da, pot exista si alte dorinte si lucruri pe care unii oameni le vor, doar ca egoismul este trasatura primordiala a unora? Si restul calitatilor nu reusesc sa faca acest mare defect invizibil. Cred ca partea cu „sa moara si capra vecinului” nu e neaparat olteneasca ci romaneasca.
    Este normal sa iti doresti ceva bun, dar asta nu inseamna sa strici prea multe in jur. Inclusiv prietenii. Cred ca se poate mentine un balans. Si am observat cu tristete ca oamenii incep sa devina din ce in ce mai superficiali. Nu isi mai pretuiesc prietenii si totul se rezuma mai mult la virtual.
    Ok.Ti-am scris un roman. Am dat si eu frau la ceva frustrari :)))
    Spor la scris, si de bine si de rau. Se poate invata din ambele.

    1. Până la urmă pot spune că în viață, există și momente când intervine o selecție. Dacă nu deschizi ochii să te trezești, să faci o analiză să observi ce anume te ține pe tine în loc în calea către o evoluție, atunci ești blestemat să tot stagnezi și să tot enervezi oameni, să le faci viața un calvar, să te agăți cu tot ce ai de ei astfel încât să nu te simți depășit și astfel să îi faci să rămână alături de tine pentru tot restul vieții tale. Asta nu e prietenie, asta este un blestem!

      Până la urmă, ferice de cel ce-și alege cu grijă prietenii, căci mai încolo acela va putea fi fericit!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.