Cum ar fi dacă am schimba metodologia de predare?
Am avut ocazia acum câțiva ani să țin locul unei profesoare de matematică și să testez un sistem pe care l-am văzut în Spania. Până de curând, am crezut că acest sistem de predare era unul bun, unul care să nu lase nici un copil în urmă și indiferent de capacitatea sa de înțelegere, să-l ridice și să înțeleagă materia.
Nu are sens să vă explic unde am predat timp de 3 zile sau ce fel de copii erau, puteți să citiți asta în articolul scris unde am povestit despre experiența mea ca profesor. Ideea e că sistemul testat de mine a mers. Am reușit ca și cel mai slab dotat copil să înțeleagă materia.
Pe scurt, sistemul de care vă povesteam este următorul. Am descoperit rapid printr-o lucrare de control, care erau copii mai „răsăriți”, mai sprinteni să înțeleagă materia. Apoi am format grupuri de 3 copii alcătuit dintr-un copil mai deștept și alți doi cu un nivel sau două mai în jos.
Apoi am responsabilizat acești copii cu sarcina de a explica și celorlalți 2 din echipa lui. Evident, orice întrebări adresate de orice elev vizavi de lecție, le răspundeam și mă asiguram că toată lumea înțelegea răspunsul. A fost oarecum dificil, pentru că a trebuit să știu cum să vorbesc, pe limba lor, astfel încât ei să mă înțeleagă. E ușor să pui un elev să învețe o formulă, e aproape dificil să înțeleagă logica formulei.
Și ca să le captez atenția, am pus doar o singură întrebare, cu promisiunea că cel care îmi va răspunde corect, va primii nota 10 în catalog. Întrebarea era adresată unor copii de clasa a V-a și era următoarea: „De ce 9×3=27?”. Mare mi-a fost surprinderea când elevul catalogat de toată clasa ca fiind „cel mai prost”, mi-a răspuns, fiind singurul care a înțeles întrebarea. În scurt timp, sistemul a dat roade. Le-am promis că după ce voi preda, a doua oră voi da o lucrare de control, permițându-le fiecăruia din grupul lor să vorbească între ei, însă în momentul predării lucrării, voi verifica un elev la alegere, punându-i 3 întrebări. Le-am dat voie să copieze unul de la celălalt, dar doar de la colegii din grup.
Făcând acest lucru, le-am permis celor mai răsăriți să fie profesori celor 2 și să le explice exercițiile, astfel încât, dacă ar exista șansa ca unul din ei să fie chemat, să știe să răspundă. Toată șmecheria a fost că le-am zis că dacă acel elev chemat de mine îmi va răspunde corect, toată lumea va lua nota din lucrarea lui, însă dacă nu-mi va răspunde corect, toți trei vor lua 2.
Lucrarea dura doar 25 de minute, iar întrebările din ea au fost în număr de 3. Ce credeți că s-a întâmplat, toți au luat note mari și toți au înțeles exercițiile și au știut să răspundă.
Pare un sistem bun, dar ce poate fi în neregulă cu el?
Acum câteva zile, discutând cu cineva despre acest sistem și despre experiența mea ca profesor, mi-a ridicat o problemă pe care nu am putut să o anticipez. Și anume, că acest sistem este unul comunist. De ce copii deștepți să fie trași în jos de către cei care nu sunt.
A considerat sistemul ca fiind unul de tip comunist, în speță că toți vor ajunge la același nivel. Și nu e corect, ca toți să fie la același nivel. Cu toate că inițial nu am putut să înțeleg punctul de vedere, pe parcurs am văzut că s-ar putea să aibă dreptate.
Și mi-am pus întrebări, oare copii străluciți ar încetinii din procesul de învățare? Oare faptul că i-aș implica pe ei mai mult să fie activi în procesul de predare și implicit să-i responsabilizez cu sarcina de a-și învăța colegii din grup să fie prea mult pentru ei?
Încă nu am reușit să ajung la o concluzie în această dezbatere în mintea mea. Așa că am nevoie de voi să-mi spuneți argumente pro și contra vizavi de folosirea acestui sistem în școlile de învățământ. Ar fi bun, ar fi rău? Vă rog să-mi spuneți opinia dumneavoastră în secțiunea de comentarii.
Sistemul actual de învățământ
Și tot acum câteva zile, am fost șocat de relatările unui elev de clasa a VII-a dintr-o școală gimnazială de aici din Craiova. Sincer nu mai țin minte despre ce școală era vorba, v-am zis am fost șocat. Mi-a povestit o fază care-mi dă de gândit, atât în privința profesorilor, dar mai ales în privința părinților.
Dai 1 leu pentru o temă nefăcută
Mi-a povestit cum că, la o anumită materie, atunci când profesorul intră, pune un elev să verifice dacă elevii și-au făcut tema. Și sunt unii care nu-și fac tema, dar dau acelui elev 1 leu, 2 lei ca să îl treacă pe lista celor care și-au făcut tema. Profesorul nici nu verifică veridicitatea listei și trece mai departe cu predarea.
O altă poveste spusă tot de el, a fost cea în care într-o anumită oră, profesorul adoarme, iar ei sar pe geam să se ducă la un supermarket din apropiere să cumpere suc și cornuri. Ori fac comandă la McDonald’s.
Totuși, sunt șocat. Ce s-a ajuns de sistemul de învățământ? Evident că nu generalizez, că nu peste tot se întâmplă asta, însă, chiar și așa, ce spune acest lucru despre profesori și despre părinți? Dacă ne uităm la ultimul val de profesori intrați în sistemul educațional, vedem notele mici cu care și-au luat postul.
Și atunci, ce așteptări să avem noi, ca părinți, de la profesori care nici măcar nu au învățat ceva, astfel încât să aibă un bagaj de cunoștințe pentru a le preda elevilor?
Ce putem face?
Îmi este scârbă să văd cum în anumite situații, elevii sunt învățați de mici copii că pliculețu’ de poate ajuta să scapi de orice problemă. De aici și partea de vină a părinților, care nu-și educă copii în spiritul corectitudinii și nu le explică valorile morale ale vieții.
Dar cum să aibă timp pentru proprii lor copii, când ei își pun încrederea în acești profesori cu o crasă lipsă de interes față de ei? Ei știu doar că vin 4 ore pe zi la școală și își iau banii în fiecare lună. Nu contează că elevii pică pe capete la examene, atâta timp cât ei își primesc salariile, tichetele de vacanță și măririle de salariu.
Așa că rămâne întrebarea, ce putem face noi, ca societate să schimbăm lucrurile?
Îmi cer scuze pentru postul acesta atât de lung și vă aștept opiniile în secțiunea de comentarii cu mare interes, să discutăm și să dezbatem și cine știe, poate va ieșii o idee ce merită împărtășită.
Vă mulțumesc în avans pentru aceste idei și totodată pentru fiecare distribuire pe rețelele de socializare.
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-12465-67d592261fad1' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=12465&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-12465-67d592261fad1&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-12465-67d592261fad1' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>
Buna. Nu ar fi o afirmatie gresita aceea ca „elevii mai buni ar stagna” daca exercitiile de felul asta ar fi periodice sau in primul contact cu un capitol/lectie (de ce nu si in ultimul?:))). Banuiesc ca nivelul clasei s-ar conserva, insa, puse in momente potrivite, aceste ore interactive ar putea fi benefice. 🙂
Bună. Plecăm de la o premiză și anume că în clasă, chiar dacă sistemul ar fi aplicat, tot ar exista elevi mai buni și elevi mai puțin buni. Consider că într-o săptămână de predare/învățare pe acest sistem, îți ridică elevii, indiferent de nivel. În momentul în care nivelul este ridicat, cum mai poate exista elevi buni și alții mai puțin buni. Sunt de acord cu faptul că nu ar trebui aplicat tot timpul. Dar atunci când faci introducere într-un nou capitol și ai nevoie ca toată clasa să înțeleagă ceea ce trebuie să predai, această metodă o consider una foarte bună și foarte rapidă de a preda la toți, nu doar la acei câțiva care înțeleg din prima.
Sau mai simplu. M-aș duce la o școală de la țară, unde nivelul elevilor este scăzută și aș aplica acolo sistemul timp de 1 an. Sunt tare curios ce rezultate ar avea clasa după 1 an de predare după acest sistem.
Oh,da. Si partea cu bataia. Cu rigla peste palme daca nu invatai. Eu am avut profi care te umileau in fata clasei. Tipau la tine si te faceau cu ou si otet. Jeezas. Nu stiu cum as mai trai cu mine daca as fi facut asa ceva cu un copil.
Inainte de a intra in sistem trebuie sa stii sa sari peste „pile”. Aici sunt cei despre care vorbesti tu in articol, care vin sa faca patru ore pe sapatamana si sa isi ia banii, sunt multi. Se complac in supa lor si aceia sunt cei care trec peste cadavre, iau aprobari peste aprobari si pupa toate fundurile posibile si imposibile doar sa aibe continuitate si sa nu dea iar examenul an de an.
La clasa ai libertatea de a preda prin ce metode vrei. Problema este ca la final de an, elevii sa aibe acumulate cunostintele din curriculum, speficicat pt anul lor. Aici intervin derapajele, pt ca acolo sunt incluse tot felul de rahaturi. Pentru clasa pregatitoare inveti ceva, pentru clasa a Va ceva si asa mai departe. Daca te descurci ca pe „hartie” sa fie totul bine si in realitate sa pregatesti mici oameni pentru viata, atunci ar fi chiar frumos.
Se poate.
Daca exista profesori slabi pregatiti care nu isi fac bine meseria, dar sistemul merge inainte, se poate si cu oameni care incearca sa schimbe ceva. Cu greu, pentru ca multi nu accepta schimbarea, dar cred ca se poate.
Ar fi fost cu totul altceva. Perioada aceea a fost cea mai oribila din viata mea. Nu doar ca am avut parte de profesori mult prea exigenti care faceau exces de zel cu niste copilasi care abia se loveau de viata si aveau pretentii prostesti, dar am avut si probleme de adaptare. Nu imi amitesc sa fi invatat ceva prin joaca, sau sa fi avut profesori care sa se opreasca asupra subiectului si sa-l predea intr-un alt mod decat acela de a te obliga sa memorezi chestii, fara a te face sa le intelegi.
Cam asa era scoala noastra in anii 90, imediat dupa revolutie.
Îmi aduc aminte de aceea perioadă. Pff, odată un profesor m-a apucat de perciuni, m-a ridicat în picioare și mi-a tras o palmă doar pentru că nu am învățat o lecție. Cred că atunci am realizat inutilitatea învățatului mecanic.
Am posibilitatea de a da examen pentru titularizare și de a intra în sistem. Întrebarea se pune, câtă libertate aș avea în a-mi aplica metodele mele de a preda? Oare cei de la Inspectorat s-ar simți lezați de sistemul meu, chiar dacă ar produce rezultate?
Aș fi curios de acest aspect, oare cei de acolo realizează stadiul educației în România, ori le convine că școala produce oi învățate cu pliculețul ca să scape de problemă? Și astfel, produc masă de votanți pentru partidele corupte din România.
Cred ca metoda incercata de tine este una foarte buna. In primul rand ii responsabilizeaza pe ceilalti elevi, care ii ajuta pe cei care poate sunt diferiti, nu neaparat ca sunt mai slabi sau mai prosti ci pur si simplu au alte abilitati sau alte moduri de a procesa informatia. Astfel, se vor adapta unii cu ceilalti, vor invata sa negocieze si sa socializeze. Lucru benefic pe viitor.
Partea cu a aduce pe toti elevii la acelasi nivel este cam trasa de par, atata timp cat exista posibilitatea sa studiezi ceva pe cont propriu si sa aprofundezi informatia. Inseamna a privi lucrurile doar dintr-o singura perspectiva, si aceea negativa.
In cazul copiilor care au abilitati peste medie, atunci putem vorbi de un tratament diferit, care sa ii ajute sa se dezvolte la potential maxim.
Pe viitor succesul acestor mici oameni, nu este garantat doar de scoala. Ci si de alte circumstante. Scoala ocupa un procent mediu. Daca luam in considerare societatea in care traim si generatiile „de sacrificiu” ne dam seama ca suntem foarte departe de un sistem de predare macar acceptabil, nu bun.
Unii dau vina pe metodologie, dar stim amandoi la fel de bine, ca metodologia s-a mai schimbat si ca este una relativ ok. In schimb, birocratia si politica este cea care strica inca invatamantul romanesc. Pentru ca un profesor, oricat si-ar dori el sa lupte cu morile de vant, e invins de directorasi care dicteaza dupa cum bate vantul in partid, nu dupa cum este mai bine pentru ceilalti din jur. Este un cerc vicios si nu cred ca se va schimba cat de curand.
Singurul lucru pe care il pot face parintii este sa investeasca in educatia copiilor prin metode ce nu tin de institutiile de stat. Meditatii cu profesori buni, teste de abilitati psiho-sociale care sa-i ajute sa se dezvolte in domenii unde sunt talentati si au vocatie. Doar asa cred ca se poate echilibra cumva societatea noastra.
Și eu m-am gândit la acest aspect, la dezvoltarea copiilor mai bine pregătiți și pe latura asta de responsabilizare, cât și dobândirea unor aptitudini de leadership. Am văzut imediat o șansă de a da ocazia copiilor să se dezvolte și altfel pe aceste domenii.
Sunt curios dacă ar exista și alte cadre didactice ce ar fi dispuse să încerce acest sistem. Oare vor avea rezultate? Tu cum crezi că ai fi fost dacă acest sistem s-ar fi aplicat în perioada în care tu ai fost la școala gimnazială?