Îmi aduc aminte că atunci când eram eu tânăr (da, deja mă aproprii să depășesc borna de 30 de ani), accesul la informație era foarte limitat. În afară de Telejurnalul de pe TVR 1, eu nu îmi aduc aminte de alte surse mainstream de informare. Nu aveam internet, așa cum tânăra generație o are. Poate și de aia, puteam să fac dintr-o singură creangă, un instrument de joacă.

Acum, tineretul însă este foarte bombardat cu informație, care mai de care. Nu am avut calculator până la vârsta de 13 ani sau 14, nu mai țin minte exact. Și atunci accesul la internet se făcea prin dial-up. Nu aveam nici Google, pe atunci căutam cu Altavista. Ca să nu mai zic de WikiPedia, care încă nu exista.

Multe lucruri bune (atenție nu spun că aceste lucruri sunt rele), eu nu le-am avut și mulți alții din generația mea. Am fost forțați să căutăm informația, ba la bibliotecă ori să fim atenție la știri. Pentru a ajunge la informație, trebuia să depunem eforturi. Azi, nici nu o cauți și ești bombardat și ce e mai grav, e că multă informație este fake. Nu spun că TV-ul nu putea fi folosit ca un instrument de manipulare, dar astăzi Internetul este mult mai facil pentru a manipula.

Accesul la informație
Accesul la informație

De ce am pomenit toate aceste lucruri? Pentru că opinia mea este că accesul acesta facil la informație este dăunător acelor tineri, acelor creiere care nu și-au format un filtru de procesare a informației, să distingă adevărul de minciună. Filtrul acesta ți-l faci pe parcurs și începe prin a pune la îndoială informația și a căuta adevărul. Dacă aceea informație este adevărată sau bullshit.

Sunt prea puțini copii care conștientizează pericolul dezinformării din păcate și prea puțini dintre ei care verifică știrea pentru a descoperi veridicitatea informației. Iar asta mă îngrijorează. Generația de după 90 a fost de tranziție, de libertate, păstrând unele obiceiuri parentale, gen bătaia dacă făceai ceva rău. Astăzi, copii de după 2000 nu prea cunosc adevăratul sens al bătăi și din nou, nu spun că e un lucru rău că nu mai sunt bătuți copii Doamne Ferește.

Dar pot spune că sunt mult mai naivi și mai ușor de manipulat.

E de ajuns să spui ceva, cu o atitudine corectă și aceea persoană să te creadă. Tineretul nu pune la îndoială, el e pe sistemul că dacă e pe net, e true. Cred că ăsta e momentul de distanțare pentru mine, dintre conceptul de tânăr și adult. Trec spre partea de om adult care încă mai are multe de învățat.

Educație
Educație

Și atunci ce rămâne de făcut? Cum putem să ne învățăm copii să discerne și să se ferească de minciuni digitale? Cum îi învățăm să se comporte online în fața bombardamentului de informație digitală? De povești fake și de știri ce denaturează istoria? Răspunsul ar fi super simplu, prin educație, însă dacă aruncăm o privire la sistemul de educație din zilele noastre, mă apucă plânsul!

Soluția trebuie să vină tot de la noi și să depunem un extra efort pentru a-i învăța pericolele. Dar cum putem să facem asta, atâta timp cât noi nu știm să discernem adevărul de minciună?

One thought to “Accesul la informație”

  1. Problema pleaca de la comunicarea parinte-copil. Cred ca daca ar exista o astfel de comunicare si parintele i-ar explica copilului ca la fel cum nu orice citeste intr-o carte a fost real pentru ca textul reprezinta oaresce fictiune, si ceea ce citeste pe net poate sa fie fictiune, atunci s-ar mai rezolva din problemele astea.

Lasă un răspuns