Amalgam de gânduri

Stăteam de vorbă cu un domn extraordinar, domnul Horia Muntenuș, și discutam despre comunități, unitate și despre implicarea noastră activă în societatea în care trăim.

Diferențele pot fi trecute cu vederea dacă facem un efort comun și anume să ajungem într-un punct de comunicare înțeles de toată lumea. Discutam de mesaje și de cum acestea trebuiesc transmise. Una este să te adresezi unui grup de oameni cu un vocabular și cunoștințe acumulate de-a lungul anilor, alta este să te adresezi tinerilor.

Zâmbesc pentru că-mi vin în minte cuvintele pe care le spuneam aseară. Tineretul nu este fix aceeași definiție pe care toți o avem. Pentru mine a fi tânăr reprezintă perioada romantică a vieții noastre. Aceea perioadă în care descoperim lucruri despre noi și experimentăm situații ce ne vor definii pe parcurs. A fi tânăr pentru mine înseamnă a lua decizii pripite, a greși și mai mult decât atât, a învăța din aceste greșeli? Când ne oprim din a fi tânăr? Oare vârsta este o limită? Automat dacă ai trecut de 30 de ani ești bătrân? Nu neapărat.

Pot da exemple de situații pro și contra, care să susțină ambele părți. Ăsta sunt, polivalent, mă pot pune în diferite situații și pot extrage un sâmbure de adevăr. Adevăr care-mi revine mie și acelora care-l doresc, să-l afle. Acest sâmbure de adevăr vine sub forma unei povețe. Am descoperit un tânăr de 16 ani cu o mentalitate precoce pentru perioada lui, dar totodată am descoperit o persoană trecută de 35 de ani cu o mentalitate de copil.

Viața ne învață să nu etichetăm lumea așa cum o văd alții. Viața ne învață până la urmă un simplu adevăr universal, un cuvânt care nu este promovat de nimeni, un cuvânt care mulți doresc ca tu să nu-l afli și anume echilibrul. Natura însăși se află într-un echilibru până în momentul în care noi intervenim în această balanță și o înclinăm într-o anume parte (de obicei spre cea rea). Și chiar dacă facem această intervenție, ia, natura, în timp se va echilibra din nou.

Tinere, care citești aceste gânduri, viața este un echilibru, de emoții, trăiri, experiențe și greșeli. Ia-o în felul acesta, câte greșeli ai făcut, atâtea posibilități de învățat ai avut! Ai văzut vreodată acest echilibru? Poate că nu. Important este să nu ne pierdem acest echilibru. Mai mult, să ne bucurăm atunci când îl avem pentru că putem să gustăm viața din plin când suntem așa!

Iar ca o concluzie, mi s-a spus aseară la un pahar de vin că aș putea să scriu o carte și că trebuie să o fac. Iar acest îndemn a venit în urma unei relatări simpliste de a mea. Am spus odată cândva cu câțiva prieteni și am făcut-o spontan, ce-i drept, povestea unui punct și virgulă.

Ce ziceți, sunteți curioși să aflați această poveste?

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-7286-6930d9eab5e66' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=7286&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-7286-6930d9eab5e66&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-7286-6930d9eab5e66' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>