O saptamana faina

Saptamana trecuta este una dintre cele mai faine pe care le-am avut vreodata in viata mea. E clar, cand am zis de la inceputul anului, ca este anul schimbarii, se pare ca am avut dreptate. Nu am mai iesit in oras ( aka disco, pub-uri, bere, dans, distractie => nopti pierdute ), am stat si am invatat pentru sesiunea care tocmai a trecut si am avut ocazia sa plec prin cod portocaliu/rosu ce o fi fost, spre Campina. De ce? Pai pentru un motiv special. Am vrut sa fac o surpriza perfecta de 14 februarie si poate ca nu mi-a reusit asa cum planuisem, dar a iesit un moment plin de zapada si de caldura sufleteasca.

Poate o fi felul meu de a fi, de a ma apropia de lume, dar am un mod ciudat de a deveni foarte repede prieten cu oricine. Cautand o cutiuta pentru un inel, m-am dus in centrul orasului Campinei, la vanzatorii aceia de cadouri de V’Day, ca sa il iau, dar canci, nexam. Oricum, s-au bucurat pentru mine, m-au felicitat iar sfatul care mi l-au dat a fost, daca vrei sa te insori, trebuie sa dai mai mult decat crezi!

Am ajuns la Gura Leilor, de pe bulevard si tot ce pot sa spun este ca, in mijlocul nostru era un camp imens de zapada iar eu in genunchi. Ochisori ei superbi ma faceau sa ma pierd in spatiu, iar inima imi batea puternic, pentru ca aveam emotii. Nu-mi daduse nici un raspuns si eu asteptam ca idiotu…. wtf o sa zica „nu” ?!?!?!?! Oricum, totul s-a naruit in momentul in care s-a aruncat langa mine si m-a luat in brate si mi-a zis „da”.

Azuga merita vizitata si ea, apropo! Mai ales la Pastraverie! Au acolo cei mai buni pastravi vii din regiune. Iar modul in care a nins si am pus de un gratar alaturi de tatal meu si viitoarea mea soata a fost de un moment remarcabil si de neuitat! Am invatat, asta ca sa pot impartasi si cu voi, sa fac un pastrav pe gratar asa cum, numai neamul meu stie.

Si acum am ajuns acasa si ma gandesc de ce sa mai continui ? Am in fata mea multa munca pentru a-mi pune ideile pe hartie. Am in fata mea, un timp unde trebuie sa-mi rezolv masterul si ceva pe plan profesional. Pentru ce sa mai scriu? Cand vad cum unii arunca noroi aiurea, crezand ca ei sunt steaua rasaritului ? Pentru ce ? Nu sunt blogger, sunt eu, sunt fericit si in momentul asta, nimic nu ma doboara !

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-2078-6791833c30e20' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=2078&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-2078-6791833c30e20&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-2078-6791833c30e20' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>