Stand la intersectia fictiuni cu realitatea….

Cheloo-smoke flow, şi totuşi îmi las mintea să plutească. Este joi, bine, vineri. O săptămână marcată de muncă. Pe lângă ideile ce îmi vin în minte, benefice mie, serviciului meu, îmi las acum pentru un moment, mintea liberă, sperând la o fluctuaţie de cuvinte ce debitează de acolo şi scrise cu ajutorul degetelor mele.

Închid ochii. Îmi îndrept atenţia spre fereastră şi mi se pare că plouă. Şi totuşi, nu plouă. Dar în mintea mea aud picăturile cum cad, parcă aş auzi un fulger. Parcă văd şi lumina lui, dar şi zgomotul tunetului. Şi totuşi, nu e…dar, preia-ţi conducerea imagination!!

Cum merge pe stradă pe această vreme bacoviană, inima îi bate atât de puternic. „Daa, de abia aştept! Mă voi încălzi. Boomm. Hey. Dar nu începe acum, mai aşteaptă oleacă. Hmm, nu se mai termină strada asta, ar cam trebui asfaltată. Lasă, nu mai e nevoie. A ajuns, scoate telefonul, dă un beep. Hai coboară. ”

-Sunt obosit turtăăă!

-Ştiu! Eu am energie, vreau să ne plimbăm.

-Hai mă! Pe bune? Şi unde vrei să mergem?

-Eu ştiu!? Nu ştiu, vreau doar să ne plimbăm.
Ridic ochii spre cer. Nori cei mari si negri, cenuşii, plecaseră. Printre ei se iveşte câte un firicel de rază de soare.

-Hmmm. Ok. Tu ai vrut-o! Vrei plimbare? Ai energie?

O apucă cam ofticat de mână şi încep să se plimbe. În el, inima tot îi bate. Ţine de mână persoana pe care o iubeşte. Se uită în ochii ei şi vede strălucirea lor, strălucire ce se datorează iubirii pe care i-o poartă.

Trec vreo trei sferturi de oră şi ajung lamargine. -Unde mergem?

-U shall see, pe un ton cam diabolic.
Ajung pe un deal de la periferia oraşului, o ia în braţe şi o sarută. Apoi, încet, încet o face o pirueta astfel încât ea să vadă oraşul. Panorama oraşului.

-Esti nebun!!

-După tine. Doar după tine. Te iubesc. te iubesc! Un cer jumătate plin cu nori, iar cealaltă jumatate senină, ei doi, unul în braţele celuilalt, un deal şi o panoramă a oraşului, pe lângă asfinţitul soarelui care conferă o continuitate adecvată. Se aşează, ea stă în braţele lui. El se joacă prin părul ei şi o mângâie uşor, făcându-i masaj pe spate şi începe să o sărute pe gât. Nu se lasă, simte vine cum pulsează, o muşcă de parcă ar fi un vampir însetat de sânge şi de dragoste. Ea se lasă dusă de val şi se întoarce spre el. Te iubesc măi!!
Sunt cam obosit. Continuarea, altădată. Vreau să încep să scriu nişte postari spontane, cu ce îmi trece prin mintea mea creaţă :)). Măcar aşa să scap de muncă.  De ideile care îmi vin legate de muncă, un fel de respiro:))

Fiţi iubiţi! ( P.S : Visez să scriu cărţi mai romantice şi mai mişto decât Sandra Brown :))) =))) )

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-30-6824a04eb4bfa' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=30&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-30-6824a04eb4bfa&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-30-6824a04eb4bfa' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>