A Dragobete’s Story…
Ce soare puternic era afară, nici măcar nu făcusew ochi deja că soarele îl saluta. Trimitea căldura ăn ochii lui parcă îi zâmbea şi îl încuraja „Go outside… Go.. u ll never know”. Ce chef avea în el…numai de ieşit nu avea. Se spală, mănâncă, îşi face sandviciurile. Deschide uşsa. Într-adevăr căldura soarelui îi invadase acum şi trupul. Era un pic morocănos, dimineaţa nu prea îi convenea nimic. Stă oleacă, trage aer în piept şi încearcă să îşi schimbe părerea. O să fie o zi superbă, uite până şi păsărelele cântă aşa de frumos, da.o să fie o zi superbă. Merge pe stradă, iar cheful de viaţă îl inundă. Vede că în jurul lui totul e frumos, chiar şi cupluri care se îmbrăţişează şi se sărută. Hmmm, simte parcă dragostea care pluteşte în aer şi începe şi el să îşi dorească o jumătate. Se întâlneşte cu un grup de prieteni şi unul dintre ei îl întreabă unde îi este prietena. Îi răspunde pe un ton de glumă că îl aşteaptă diseară în parc, pe pod, îi aşteaptă sărutul. Râsete şi voie bună. El îşi urmează drumul mai departe, ajunge la serviciu. Toată lumea era într-o stare în care se vedea pe faţa lor un zâmbet din ăla care provenea din inimă. În timp ce muncea, se gândea la posibilitatea că ceea ce azis să se adeverească, chiar ar fi posibil, ca cineva pe care nu cunoaşte să îl aştepte? Nu are cum, îşi spune el, dar toată ziua, mintea lui numai la asta i-a stat. Îşi termina munca, iese, se duce până undeva să mai rezolve o treabă, şi tocmai când să se ducă acasă, un sentiment puternic, până la urmă nu are nimic de pierdut, nu? Aşa că începe o plimbare, o plimbare pe care sigur, sigur nu o va uita în viaţa lui.
Parcul, un imens spaţiu verde, unde te poţi plimba în voie. Întră pe poartă, din nou, închide ochii fără să vrea şi vede silueta unei fete, un pic înaltă, dar restul nu îl poate vedea, e într-o umbră în care poţi vedea doar silueta. Acum lucrurile încep să devină serioase, sentimente puternice îl inundă, îl fac să devină conştient că prezenţa lui este chematp, este ceruta cu insistenţă de o inimă care îl aşteaptă şi care îl aşteaptă de mult timp. Nimic nu se compară cu acel sentiment pe care îl trăia în acel moment. Începe să devină conştient de chemare şi începe să devină agitat. Încotro să o apuce? Unde este ea? Unde o găseşte? Se linişteşte, încearcă să o caute în interiorul lui, să asculte mai bine vocea ei, până când realizează ….îşi mişcă picioarele din ce în ce mai repede. Aleargă până când ea e sus, el e jos. Ochii lor se întâlnesc , urcă pe scări într-un ritm alert ca şi cum nu ar mai vrea să irosească absolut nici o clipă, ci să profite de tot timpul pe care îl are la dispoziţie ca să fie în prejma ei, să o cunoască. Doar a aşteptat-o, nu? Şi a tânjit după ea mult timpp. Noaptea, cel mai bun sfeşnic al oamenilor, atunci se întâmplă o grămadă de minuni, într-un ambient al dragostei, un miros îmbietor de plăcut, care îţi invită toate simţurile să te laşi dus de val.
Da, el era la caapătul podului, ea era la mijloc, se uita la el, el la ea. Face paşi uşori spre ea ca şi cum nu ar vrea să o sperie şi să plece. Printre nori, luna îşi face apariţia şi luminează doar jumătatea dintre ei, merg amândoi spre acea zonă luminată. Când ajung amândoi acolo, ea era aşa de frumoasă. Brunetă, cu mici bucle pe ici, pe colo, pe acel păr strălucitor, cu acel parfum ameţitor, un ten catifelat, plăcut la atingere. Atunci când îţi pui degetele pe pielea ei, simţi totul. Aşa era el, cerceta cu mâna faţa, pielea de pe mâna ei, ochii erau aşa de frumoşi, strălucitori şi verzi. Nu îşi ziceau nimic, erau amândoi acolo. Erau printre valurile iubirii, buzele lor, dornice să se întâlnească, se chemau una pe alta într-un mod timid, se apropiau, dar cu o dorinţă mai arzătoare şi cu o sete de cunoaştere puternică. Se întâlnesc, se sărută, acel sărut care nu e ca oricare, nu..e un sărut al pasiunii, timid, de prima dragoste adevărată. Da, se sărută şi se lasă duşi de val. În acel moment s-au întâlnit, a fost pe undeva poate la un capăt al lumii şi el la celălalt, dar de Dragobete s-au întâlnit. Pvestea lor a început în acea zi minunată unde iubirea este trăită şi simţită de toţi. Ei doi s-au întâlnit într-un moment al spontaneităţii, într-un moment în care aveau nevoie amândoi unul de celălalt. Mâinile lor erau împreunate, se bucurau amândoi de fiecare, de gâtul ei, de parfumul ei, o sărută peste tot şi gustă tot ce avea la dispoziţie. Era fericit şi el şi ea. O iubire într-un parc, la lumina lunii luase naştere. Cerul devenise clar, norii dispăruseră, iar ei doi, erau în braţele fiecăruia.
Love baibee 🙂 Valentine’s Day .. ce frumos e ..