Unii oameni efectiv nici măcar egoiști nu pot să fie!

În cazul în care nu ați aflat, în Craiova și mai în toată România ninge. Pe ultima sută de metri e o ninsoare zdravănă. Școlile au fost închise, banii pentru deszăpezire au fost sifonați, iar utilajele cu vechime de peste 50 de ani au ieșit afară să facă treaba cât pot ele să o facă.

Cu asta ne-am obișnuit toți. Cu ce nu mă pot obișnui eu personal este indolența pe care multă lumea o are vizavi de situația existentă. Am înțeles, mulți nu mai sunt sub regimul comunist unde veneau cu forța și te obligau să faci pârtie în fața casei tale. Înțeleg că și cei de la Salubritate ori firma care a sifonat banii pentru deszăpezire trebuie să-și facă treaba.

Ce nu reușesc eu să înțeleg este următorul lucru. Cât de egoist dorești tu să te afirmi, când nu te poți gândi nici măcar la binele tău. Să nu ieși tu să faci o pârtie pe niște trepte, pe care nu doar vecinii ori alte persoane le calcă, ci și tu personal. Asta pentru că există o persoană care într-adevăr e plătită să facă treaba asta, dar dacă persoana aia e bolnavă, nu poate sau cei drept nu are chef să iasă pe vremea asta afară, tu nu faci absolut nimic să-ți asiguri siguranța ta? Serios? Doar pentru că oricum dăm bani mulți la Salubritate? Sau că avem o persoană care se ocupă de asta?

2 Întâmplări Experimentate de Mine

Aseară am ajuns acasă de la birou undeva în jurul orei 12. Taxiul m-a lăsat fix în intersecție, pentru că trotuarul era efectiv acoperit de zăpadă, aproape (un pic exagerat poate) de un strat de juma’ de metru. Ajung aproape de bordură și gândindu-mă să merg cât mai repede acasă, mi-a trecut un gând. Băi, dacă eu pot călca prin zăpadă, alte persoane poate nu au încălțăminte adecvată și pot aluneca, pot să-și rupă o mână, un picior ori un cap. Și pe cât de obosit eram, am început cu picioarele să fac pârtie. Am luat-o ca pe o chestie pozitivă, gândindu-mă că e mai bine decât să dau bani la sală, deci câștig eu. Și nu m-am oprit doar la trotuarul aflat în fața farmaciilor Prima și Sensiblu (nu fac reclamă). Am făcut pârtie și pentru magazinul aflat la noi în cartier, la o firmă de curățătorie, în spate la cazinoul deschis non-stop, la toate cele 4 scări de bloc și la alte mici afaceri deschise în jur. Ieri oricum începuse să ningă masiv și probabil că nu au avut timp să facă ei asta.

M-am gândit că fac un gest frumos și eram chiar fericit că fac asta. Până când unul dintre vecini de la o scară alăturată mie, stătea cu lopata în mână uitându-se la mine. Faptul că nu mi-a zis nimic, a contat enorm de mult ca eu să nu mă enervez. A stat el ce a stat, a văzut că eu îmi continui treaba, probabil că s-a minunat, și-o fi făcut și cruce eu știu și a plecat în casă. Omu’ și-a deszăpezit mașina, mai mult ca sigur. Repet nu m-a deranjat deloc atitudinea de reclamă la Neumarkt. Mi-am continuat treaba să fac pârtie către scările de bloc, gândindu-mă la vecinii mei mai în vârstă să nu pățească nimic, când vine un alt vecin de-al meu, care era în spatele meu, așteptând să fac pârtie până la scara unde trebuia să intre. Și când m-a depășit deschide gura și-mi spune lăsați domne’ că oricum dăm mult la Salubritate, ei trebuie să facă asta, ce vă plătesc cu juma’ de normă?

Și ăla a fost momentul în care am clacat de nervi. Bă, după ce că îți fac un bine, mă mai iei și la mișto? În fine, toată treaba mi-a luat cam aproape 2 ore.

Azi Dimineață, Iar Salubritatea E De Vină

Azi dimineață, până să plec la un client, mi-am căutat bocancii de iarnă de munte, căci cei de aseară erau uzi și varză de la atâta pârtie. Parcă am simțit eu ceva. Mă îmbrac și mă duc la client cu treabă. Ajuns acolo observ că treptele efectiv erau pline de zăpadă. Nu aveai efectiv pe unde să treci. Nu-i nimic îmi spun și mă apuc de făcut pârtie, din nou cu picioarele. Și încep cu prima treaptă ș-apoi următoarea până când urcă un domn mai în vârstă care-mi spune lăsați domne’ că oricum plătim mult la Salubritate! Dacă ar fi tăcut, mi-ar fi făcut un mare bine, dar m-am enervat și am izbucnit, ridicând un pic tonul spunându-i auziți da până vin ăștia de la Salubritate și urcă cineva, ori coboară și-și rupe gâtu și moare, cine e de vină? A tăcut omu din gură un pic și-mi spune că oricum există o persoană care e plătită să facă pârtie. Oricine altcineva, dar nu el să ia atitudine! Îmi continui treaba, omu’ pleacă unde avea treabă și vine altă persoană care fiind foarte mirată îmi spune ce faceți domnule? Efectiv uimit că nu sunt aceea persoană plătită să facă pârtie.

Ce să fac, am grijă să nu-mi rup gâtu’ și mă gândesc și la alte persoane să nu pățească ceva. Uimit în continuare îmi spune că totuși există o persoană plătită să facă asta. Îl înțeleg și îl întreb ce ar face dacă ar fi alunecat el sau oricare altcineva și ar fi pățit ceva grav? A tăcut din gură și și-a continuat drumu.

Nici Să Fim Egoiști Nu suntem În Stare

Dacă aș fi o persoană egoistă, m-aș gândi doar la mine și la binele meu. Se pare că în Craiova nu există oameni egoiști, ci doar (unii) indolenți și delăsători!

 

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-13543-6791855d95d9a' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=13543&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-13543-6791855d95d9a&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-13543-6791855d95d9a' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>