Prietenii mei, porumbeii
Când a venit odată pe la mine un copil, pe nume Dani și am mâncat ceva împreună, m-a văzut că arunc cu firimiturile la gunoi. Uitându-se la mine mirat mi-a zis „de ce nu dai firimiturile la porumbei, că eu așa fac?”. De atunci și până acum a trecut ceva timp. Iar prietenii mei au crescut la număr. Zi de zi hrănesc aceste minunate creaturi, iar zi de zi am ocazia să le privesc și să împărtășesc câteva clipe din zi alături de ei.
La început au fost timizi și nu se apropriau de mine nici când mă retrăgeam câțiva metri în spate, apoi când au văzut că nu le vreau răul, s-au apropriat din ce în ce mai mult. Mai mult de atât și-au făcut programul ca și mine, la ora 12 vin toți, cam 10 la număr, și mă așteaptă la geam, uneori ciocănind în geam.
Acum, stau la o palmă de mine când îi hrănesc. Sunt și perechi de cupluri, dar mai este și unul care e tupeist. Îi împunge pe unii, pe alți îi ciocăne, iar pe alți pur și simplu le dă un vânt. Ce să mai e minunat să ai parte de așa ceva zi de zi. Merci Dani.
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-3968-69e3e500f0862' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=3968&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-3968-69e3e500f0862&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-3968-69e3e500f0862' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>