Epopea somnului pierdut și bormașina de la ora 12
Ce frumos e când te pui în pat și te pui la somn, căci după o zi de muncă extenuantă, te așezi exact în poziția ta confortabilă și închizi ochii așteptându-l pe Moș Ene să beți o bere bună, să stați la povești până când el te-adoarme. Sună foarte frumos așa-i?
Asta până când încep niște sunete de ciocan și bubuieli năprasnice să se audă puternic din tavan. Deodată de întorci pe spate și privești tavanul. De fapt aș putea să zic că asculți tavanul. Bum, bum, bum, niște înjurături că omu și-o fi prins degetele în lovitura de ciocan, puf, se aude cum ciocanu’ e aruncat pe podea. Pași apăsați căutând parcă ceva care să facă treaba.
Câteva minute de liniște, îmi spun că e șansa mea să adorm. Privesc către soția mea, care nu are absolut nici o problemă în a dormi. Noapte de noapte, pricesc cu invidie cum doarme soția mea. Ca un prunc, fără nici o grijă, nici un sunet nu o trezește. Nici măcar bubuielile unui ciocan atât de puternic.
S-a întors vecinu. Aud cum ia ciocanul în mână și parcă își zice că mai încearcă, că încercarea moarte n-are. Se aud niște bolborisiri iar mintea mea umple golurile, că deh am și eu o imaginație mult prea bogată. Niște băgami-aș și niște f*tu-ți se aud în mintea mea. În momentul ăsta, aproape că-mi vine să mă duc la el să-i bat în ușă și să-l întreb dacă-l pot ajuta cu ceva.
Să nu credeți că nu eram nervos. Dar nu sunt genul scandalagiu. Consider că dacă vreau să rezolv situația, mai bine îl ajut pe om să termine mai repede ce are de făcut. Cu cât termină mai repede, cu atât nu mă părăsește Moș Ene și mă lasă cu frigiderul gol de bere. Pauză. Ăsta să fie momentul de liniște? Să fi renunțat vecinul ori or fi terminat? Gânduri de 12 noaptea, ca orice om normal, nu?
Pe când îmi închideam ochii și începeam să fac glume cu Ene, se aude sunetul inconfundabil. Știi reclama aia de pe OLX cu tipu și ? Nu ai cum să nu o știi. Zzzzzzzzzzzzzz stop zzzzzzzzzzzzz stop. Asta se auzea aseară la 12 noaptea. Ce-i drept, omul nu a băgat-o tare, probabil și-a dat seama că e 12 noaptea. Făcea așa încet, ca picătura chinezească.
Din nou îmi venea să mă duc la el să-i zic să termine odată, să dea gaura/găurile necesare, fără să facă încet căci mai mult mă enervează. Acum puneți-vă în locul meu, cum ați fi reacționat? Ce ați fi făcut? Cu siguranță orice vă vine în cap ați fi fost îndreptățiți. Dar eu nu am făcut asta. În schimb, am renunțat la Moș Ene, mi-am luat la revedere de la el și în timp ce butonam comanda să dau de un documentar cu animale (vocea ălora mă adoarme aproape instant), mă gândeam, ce are omul ăsta atât de urgent de făcut ori reparat, de face zgomot la ora asta?
Dacă patul s-o fi stricat și nu avea unde să doarmă. Dacă repara ? Cu ce drept mă puteam duce eu să-i zic să înceteze și să-l pricesc pe om de somn? Da, ăsta sunt eu. Încerc să mă pun în locul lui.
Care este epopea ta cu vecinul tău? Câte momente de insomnie ai avut? Dacă vă vine să credeți sau nu, am fost și eu vecinul de care vorbesc. Numai că nu bubuiam sau dădeam cu bormașina o gaură, ci mă uitam în 2014 la campionatul mondial. Era destul de târziu, cred că ora 12 și volumul era ceva mai tare la TV. Am făcut o pauză să mă duc la toaletă și s-a marcat un gol. Vă dați seama cât de tare a urlat comentatorul, încât vecinul de lângă mine a sunat la ușă.
Am împietrit, s-a oprit tot circuitul pe tron. Nu a mai ieșit nimic. M-am ridicat repede și m-am dus la ușă. Vecine, dai și tu televizorul mai încet?. Plin de rușine am fost și mi-am cerut iertare.
Ce bine ar fi dacă relațiile dintre vecini ar fi faine și înțelegătoare.
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-10765-697fb3de629ef' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=10765&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-10765-697fb3de629ef&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-10765-697fb3de629ef' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>
Hai să ți-o povestesc pe aia cu baba de dedesubt. La parter, sub apartamentul meu, locuiește o doamnă mai în vârstă, singură. Seara are obiceiul să se uite la talk-show-uri politice și pentru că nu prea aude bine, are tendința să dea televizorul puțin mai tare. În mod normal nu prea îl aud, căci fie mă uit și eu la un film, fie ascult muzică în căști, fie sunt prea obosit și pic frânt.
Dar, într-o seară, probabil fiind ceva discuții mai interesante pentru dumneaei, a dat televizorul și mai tare și cred că a adormit cu el așa, căci m-a trezit din somn în jur de ora 1:00. Stau eu și mă perpelesc, când pe o parte, când pe cealaltă, somnul meu zburase. Mai mult de atât, mă gândeam să nu mi-l trezească și pe Ianis, căci Mihaela deja era trează și ea.
Drept urmare, îmi iau papucii în picioare și cobor la apartamendtul de desubt. Ajung la ușă: țâr, țâr. Nimic. Țâr, țâr, iar. Iar nimic. Țâr, țâr și a treia oară și deja investigam traseul cablului TV, cu gândul să-i trag o lamă de cuțit sau o mușcătură de patent. Când tocmai mă pregăteam de operațiunea Sabotajul, aud pași în spatele ușii.
– Țâr, țâr… – din nou.
– Ține eee? Ține eee?
– Eu sunt doamnă, vecinul de deasupra, ați adormit cu televizorul aprins.
După care se lasă o liniște dubioasă. Baba, nimic, nicio mișcare. Eu mă așteptam să-mi deschidă ușa, să mă ia la rost că am trezit-o din somn. Însă baba nimic, niciun sunet. Zic „hait, a făcut baba infarct, am pus-o”. Îmi mai încerc norocul odată:
– Cioc, cioc… – ușor în ușă.
– Ține eee?
#Băbaiatule, în momentul ăsta am simțit că mi se urcă tot sângele în cap și dau să plec după patent. Nu ajung bine la mine la ușă, că aud ușa babei deschizându-se. Dau repede să mă întorc ca să vorbesc cu dumneaei, dar nu apuc să fac doi pași că se închide la loc :)). Renunț la orice altă tentativă de comunicare și mă duc la somn. Evident că și televizorul a fost închis și am reușit să adorm la loc.
Nu îi port pică, și eu am ținut-o 3 săptămâni în concert de bormașină și picamer anul trecut când am renovat apartamentul, dar nu la ore dintr-astea târzii.
Concluzia: și dacă stai la casă și latră câinii din cartier ca turbații toata noaptea, tot nu poți dormi.
Vai de capul meu! Am râs cu lacrimi, nu că nu ai putut tu dormi, dar faza cu ține e, ține e m-a dat pe spate! Unele persoane nu au probleme cu somnu, cu este soția mea, pică blană oricând la orice oră.
De aia și sunt gelos pe felul în care doarme. Are o relație specială cu somnul hehehe. Sper că bunicuța nu mai doarme cu TV-ul deschis.
Da o întrebare îmi vine în cap, pe ce canal era TV-ul? Era propovăduitorul Gâdea cumva? :))))
Nu știu cine era „evanghelistul”, că nu am stat la ora aia să fac investigații și sincronizări, dar bănuiesc că era de pe la latrine.
De cand m-am mutat la casa am de-a face cu situatiile astea doar in septembrie – octombrie, atunci cand vecinii mei care au centrale pe lemne, cumpara lemne netaiate si le depoziteaza in curte. Si se aude cum le sparg, cu le arunca. Atunci cand vin cu remorca si le dau drumul in curtea oamenilor zici ca e mini cutremur. In fine. Macar fac asta pe timpul zilei, nu dimineata cand ai chef sa mai bagi un somn extra si nici la miezul noptii.
Necesitatea și nevoia este înțeleasă în situația asta. Fără ele, cum s-ar mai încălzi oamenii? E bine că nu-i apucă 12 noaptea :). La vecinul meu drag, cu siguranță a fost ceva important și sper că a fost necesar de a făcut acest zgomot de nu puteam dormi. Și da, la loviturile de ciocan, se zdruncina tavanul de îmi ziceam că e aproape un cutremur (am fobie de cutremur :)) )