Metamorfoza orașului Craiova, către un oraș cultural
M-am mutat în orașul Craiova prin octombrie-noiembrie 1994. Veneam din Câmpina, Prahova un oraș subcarpatic, plin de verde, cu oameni respectoși și plini de viață. Prima mea impresie asupra orașului Craiova a fost că ne-am mutat în închisoare deoarece gardul casei noastre avea 2 m, iar eu obișnuit fiind cu gardurile de 50 cm – 100 cm din Câmpina mi-am întrebat mama dacă am făcut ceva rău de ne-am mutat într-un astfel de loc.
Pe parcurs aveam să aflu că cei 2 m de gard înălțime nu erau de ajuns și că trebuia să mai punem, pentru că la nici 2 săptămâni după ce ne-am mutat, bucătăria noastră fusese spartă iar munca mamei, ce consta în câteva zeci de borcane de dulceață, au fost furate.
De aceea cred că sunt printre puținii oameni care observă schimbarea orașului Craiova și se bucură de ea. În locul scandalurilor cu răpiri din Serai și poveștile cu vrăjitoare, au apărut evenimente și activități culturale. Îmi aduc aminte de primul meu contact cu un astfel de eveniment. Nu a fost pentru că mi-am dorit, ci pentru că lucram în cadrul echipei care s-a ocupat de organizarea Festivalului Shakespeare. Am fost pentru prima dată pus în fața posibilității ca orașul Craiova să se schimbe. Asta se întâmpla în anul 2008.
Timpul a trecut și multe dintre șantierele pornite au luat sfârșit. Printre ele un nou centru modern, o fântână muzicală și o nouă față a Filarmonicii Olteniei. Am avut emoții când am participat ca student la un concert de pian și vioară. Vă vorbesc ca un om fără un vocabular muzical, cultural, ci ca un om simplu. Emoția trăită în momentul în care pianul a început, urmat de vioară am fost cuprins de o emoție de nedescris.
Inima mi-a fost atinsă și nu doar din cauza faptului că auzeam așa sunete cerești, iar inima îmi bătea pe ritmul vioarei și al pianului, ci și din cauză că realizam că orașul pe care l-am cunoscut aproape ca o închisoare, dădea un semnal puternic că se vrea altceva. Un altfel de oraș, unul european, unul civilizat și mai presus de toate, un oraș cultural.
Astăzi Craiova se vrea Capitală Culturală Europeană 2021. Și înțeleg că această dorință nu poate fi realizată decât dacă întreaga comunitate se implică în acest proiect. Mă bucură faptul că nu doar orașul Craiova candidează, ci împreună cu regiunea Oltenia. Pentru că astfel, împreună putem fi puternici. Așa cum am demonstrat anul trecut, fiecare în parte are puterea de a schimba mentalitatea. Aceasta îmi este puterea, să vă arăt ce înseamnă Craiova Capitală Culturală Europeană 2021.
Pe lângă celebrul festival amintit mai sus și pe lângă multitudinea de concerte orchestrate de către Filarmonica Olteniei, a fost un concert cultural care cu a arătat mai presus de toate potențialul orașului. Și acesta a fost concertul organizat de Opera Română în Piața Mihai Viteazul pe 1 iunie 2014 intitulat „Carmina Burana” pe care vă invit să-l revedeți pe larg mai în jos:
Un alt eveniment la care am asistat cu plăcere a fost „Anotimpurile Mele” de către celebrul artist Tudor Gheorghe. Un simbol, un artist care la vârsta onorabilă pe care o are, încă reușește să-ți transmită tot ceea ce el a trăit, a văzut și a simțit. O voce de neconfundat, o inimă plină de povești, un om a cărei experiență de viață se manifestă prin spectacolele susținute.
Dacă reușiți să asistați la un eveniment susținut de către marele artist, vă garantez că veți experimenta emoții, trăiri și sentimente ce nu pot fi încă descrise cu cuvinte pământești. Mai ales când mi-l aduc aminte atunci când a jucat într-o piesă intitulată „Omul din La Mancha”. Pentru mine, a fost prima oară când l-am descoperit pe actorul Tudor Gheorghe.
„Mă simt excepţional pentru că sunt alături de această minunată trupă a Teatrului din Craiova, alături de colegi admirabili. Am avut o surpriză deosebit de plăcută să le văd polivalenţele artistice, să-i văd ce frumos se mişcă şi cântă. Va fi o surpriză şi pentru spectatori să vadă trupa aceasta, capabilă să abordeze orice gen de spectacol”, sursa aici.
Aceasta a fost semnul recunoașterii faptului că orașul se dorește a fi Craiova culturală. Aici în declarația de mai sus, dată în 2008, constă în certificarea talentului existent în orașul Craiova cât și dorinței de a se schimba. Am stat ani în acest oraș. Nimeni altcineva nu poate observa mai bine ca mine schimbările, cum nimeni altcineva nu poate să realizeze cât de mult își dorește nu doar autoritățile locale cât și comunitatea locală, schimbarea orașului în capitală culturală europeană.
Chiar dacă TRADEM (Casa de Cultură Traian Demetrescu) a lansat această provocare tuturor bloggerilor de a povesti despre orașul Craiova, lucru care este de lăudat, căci o astfel de inițiativă scoate la suprafață comunitatea locală și dorința acesteia de a mărturisii schimbarea orașului tuturor acelora care vor să asculte, eu îmi continui calea și proiectul personal de a promova, nu doar întregii Românie cât și întregii lumi, orașul Craiova prin rețeaua Instagram folosind hashtag-ul „#CraiovaInstagramed”.
Sunt mândru să știu că oamenii din întreaga lume, aventurieri, călători 2.0 află despre o nouă destinație, despre un loc, care poate să uimească prin frumusețea acesteia, prin oamenii plini de viață și veseli, cât și prin multitudinea de evenimente culturale pentru toate gusturile și vârstele.
Într-adevăr pot spune, că orașul Craiova este un oraș de văzut, de trăit și de povestit!
