You’re beautiful
Sunetele celor care strigau după taxi erau aşa de ygomotase încât părau nişte animale, răgnetele lor cel puţin. Picături de ploaie într-un tablou închis la culoare. Întuneric şi singurătate
Oraşul însă, la ora aceea se trezea, chemându-i, strigându-i numele. Îşi dorea pacea, dar nu o regăsea nicăieri. Căuta un loc să fie singur. Avea prea multe pe cap. Confuzie, doar atât. Ceaţă. Îşi dorea să iasă din această ceaţă, să privească răsăritul soarelui, voia să pună capăt tuturor acestor sentimente ce-l făceau să se simtă atât de confut. Sentimentele năvală, unul după altul, nu-i ieşea nimic. Voia să ştie adevărul, ce simte el cu adevărat…Din păcate era ca şi cum ar încerca să afle dinainte ce numere vor ieşi la loto. Sunetul scos de pantofii lui când loveau apa, provenită de la ploaia slabă, îi readuceau cu picioarele pe pâmânt. Îi menţinea acea linie a realităţii. Ecran publicitar, părea că era singurul lucru care îi atrăgea atenţia. Însă nu se aştepta să se întâmple ce avea să se întâmple. Cum îşi dai seama că un om se schimbă? După ce îţi zic ceilalţi din jurul lui. Mulţi i-au zis că a mai crescut, că s-a mai schimbat la voce, însă cei care îl cunosc, i-au zis, inima ta nu s-a schimbat, din contră, e capabilă de o iubire mare, este în stare să iubească foarte mult. Râde, ce ştiu ei de fapt? Este, însă vrea să fie pentru persoana potrivită. Iată că uşa se deschide. O lumină puternică îi sare în ochi. Nu vede nimic decât o siluetă neagră de fată. Cine eşti? Nu mă mai ţii minte? O voce subţire, gingaşă îi răspunde. Adu-ţi aminte, trebuie să mă ştii şi se apropie de el, mângâiindu-i faşa. Tu…tu…tu..eşti. Spuse el şocat. Nu se aştepta absolut deloc. În mintea lui amalgam de amintiri scoase de la naftalină. Deja procesul de aducere aminte era în toi. Urmează partea de analiză, de comparaţie, ce s-a schimbat, ce actualizează baza de date cu amintiri, înlocuindu-se vechile înformaţii cu cele noi, actualizate. Se schimbse, devenise mai frumoase, mai matură decât ştia el. Voia să stea mai mult cu ea, să povestească ce s-a mai întâmplat, ce mai păţise cu viaţa ei. Însă, realitatea era că nici unul nu avea timp. Erau forţaţi de imprejurări să se grăbească. Dar, cel puţin inima lui era happy, o dorinţă se îndeplinise printr-o pură coincidenţă. Revăzuse pe cineva drag lui cea care a deschis uşa cu mult timp în urmă, a ceea ce mulţi prieteni i-au zis. Acum stătea pe gânduri şi realiza cum trece timpul cum trece timpul, cum trece aşa de repede timpul. Îşi aduce aminte cum era atunci. Un pămpălău, un timid, un fraier, care nu se exterioriza, dinmpotrivă, era închis în el. A pierdut multe prin acest lucru, dar îşi spunea că e bine, că totuşi a învăţat ceva de la această viaţă până acum acum. Îşi revăzuse adolescenţa, iar asta l-a făcut să îşi dea seama că s-a schimbat şi în interior, că s-a maturizat.
Pentru momentele adolescenţei, acele clipe frumoase în care simţi totul şi nu realizezi nimic şi nu accepţi realitatea, ci te afunzi într-o lume a ta interioară, în care eşti tu cu acea persoană şi începi să visezi frumos. Însă. nu trebuie să fi aşa, trebuie să rămâi în realitate, să îşi dai seama de şansele pe care le ai. Copii, tinerilor, iubiţi din toată inima, dar înainte toate, gândiţi şi un pic logic. Nu tot ce zboară se mânancp. Nu vă aruncaţi cu capul înainte pentru că riscaţi să rămâneţi fără el. You’re beautiful, you’re beautiful, it’s true, i saw your face in a crowded face…
JAMES BLUNT – YOU’RE BEAUTIFUL
4 Commments