Sunete de clopotei

Felinare aprinse, si un ger de iti crapa fata. O helanca neagra, cu un tricou albastru pe deasupra, iar peste toate, o geaca de vara. In jurul sau, lume agitata, sa ajunga la destinatie, sa cumpere, ca doar vin sarbatorile. Toti uita sa se uite atenti in jurul lor. Isi face loc, cu greu prin multime, cand toti o luau intr-o directie, el o lua impotriva curentului. Asa zisul efect Kansas, daca cunoasteti filmul „Lucky number Slevin”. Ajunge unde si-a propus initial. Podul din parc, unde avea o panorama, destul de frumoasa asupra unei parti a parcului. Singuratatea nu il deranja deloc, ci doar, faptul ca ii era prea frig. Pe masura ce timpul trecea, incep sa se auda, sunete de clopotei. Iar odata cu acest sunet, incepe o ninsoare, cum numai in povesti citesti. Cu fulgi asa de mari, incat din acel intuneric ce era asternut in fata lui, se aseza o plapuma alba, de fulgi asa de moi si te plapanzi. Pe fata lui apare un suras, un zambet, ca si cum, cineva din Ceruri, i-ar fi ascultat ruga, si i-ar fi trimis aceasta ninsoare special pentru el. Ce era in inima lui, cu greu sa iti dai seama, caci el insusi nu are idee. Isi aduce palmele la gura, si sufla sperand sa le incalzeasca. Spectacolul oferit de ninsoare, era unul inedit, placut ochiului. Imediat jocuri de lumini, de culori se formau in fata lui. Fulgi se asezau nestingheriti, pe carlionti lui. In acel moment tot ce isi dorea era o ceasca fierbinte de ceai de fructe.

Insa, pe la spate, il cuprinde un val de caldura, o geaca asa de groasa impreuna cu un fular si o caciula. Ochii ii sunt acoperiti, si tot ce aude, este un shhhhh scurt la urechea dreapta a lui. Parfumul, si mainile spun totul. Este asemeni un lup, care adulmeca mirosul si recunoaste ce se afla in fata lui: prieten sau dusman. Nici una nici alta, ci mainile unei fete absolut dragute isi gaseau locas pe ochii lui, obositi de vreme. Se intoarce catre ea, se uita atent, si ii zambeste. Iata cum stralucirea ochilor ei, ii aprindeau o scanteie in sufletul sau. Era scanteia ce incerca sa aprind un foc, sa se incalzeasca amandoi. Oare revarsarea fulgilor pe pamant, puteau sa-i aduca pe amandoi la unison? Zambete pe fetele amandorura, iar o mangaiere scurta pe obrazul ei, aprinde dorinta de a saruta buzele asa de rosii. Pe o furtuna de fulgi nazdravani, luati in bataia vantului, ei doi se saruta. Ochii ei albastri, parul ei plin de bucle, aurii, intrau intr-o perfecta aromnie cu natura din jurul ei. Un sarut atat de sincer, de onest, si de gingas, cum numai primise de mult. In curand, pe capetele celor doi, isi facusera cuib, un stol de fulgi de zapada. Nu aveau treaba, caci tot ce puteau auzi, pe langa bataile lor de inima, erau acele sunete de clopotei, ce prevestea totul. O seara placuta, si romantica impreuna cu ea ……