Gravity

Se ridica din pat, lasand in urma ei parfumul ametitor. Se duce in bucatarie, mai exact in camara, sa scoata o sticla de vin alb, Cotnari. Preferata mea, zambesc si ma uit in ochii ei, spunandu-i ca este preferatul meu. Pe langa sticla aduce si doua pahare de vin, si se aseaza in pat, langa mine, pe piept. Deschid sticla si torn in pahare si o intreb pentru ce ciocnim? Ea zambeste si imi spune in soapte, intorcandu-si privirea catre paharul plin de vin, pentru liniste, pentur un timp de relaxare pe care nici unul dintre noi doi nu l-am mai avut de mult. Apoi ea din pahar si se baga si mai mult in mine, ca o mata ce incearca sa isi gaseasca locul, culcusul. Pun paharele pe noptiera, si o iau in brate. O sarut pe crestetul capului, si oftez. Ea ma intreaba daca totul este in regula. Si ii zic, nu, totul este ok, doar ca prea multe s-au adunat in ultima vreme. Nu ma lasa sa continui, caci imi pune degetul pe buze si imi zice „shhhhh, acum, cu mine nu te gandesti la nimeni si nimic, esti tu cu mine atat”. Are un mod mai aparte de a mi scoate mintea din lungul sir de ganduri problematice. Cu ea uit totul, si sunt inecat de o liniste sufleteasca profunda. Este medicamentul meu cand rasul meu nu mai face fata stresului. Atunci apelez la ea, ca sa-mi pot domoli sufletul. 

Are acelasi mod de a scoate omul din probleme ca si mine. Incepe sa-mi mangaie pieptul dupa ce imi desface nasturii de la camasa. Incet incet, isi plimba degetul pe pielea mea, si-mi distrage atentia de la probleme. E ca un aspirator, care pur si simplu trece si ia toate probleme deoparte, chiar daca pentru moment. Este calmantul meu si devine ca si un sedativ. 

Don’t need gravity, don’t want to go back….