Dark Day…
Stau la birou şi mă tot freacă o durere de cap. Foarte dureroasă. Doar pe partea dreaptă a capului. Întorc capuş şi văd că e întunecat. Când o veni zăpada asta odată? Foarte obosit. Mi-aş face o cafea şi aş bea un Redbull. Probabil că cineva are dreptate, cu prea multă energie şi prea multe lucruri pe care le fac, organismul are nevoie şi de odihnă, de un repaus, de o perioadă în care să stau, să mă relaxez. Nu îmi vine nimic în cap, durerea asta! Unde e Paracetamolul ăla când ai nevoie de el?
Deh, cine umblă pe vânt puternic ud la păr şi îmbrăcat subţire? Cine are chef de plimbare, să se ducă să se plimbe prin ploaie? Fără căciulă, fără fular şi pe lângă asta să mai şi alerge. De ce alerg? Să îmi irosesc energia pe care o am şi în afară de asta, să fiu cu gândurile mele. E ceva ce fac inconştient, mi se miscă pur şi simplu picioarele, mintea mea fiind ocupată cu dezordinea din cap. Un pas, o băltoacă care desigur, intru în ea- E doar una dintre multele pe care le voi lua. Oricum, e bine că alerg, că merg…şi aştept, aştept soarele…şi aştept curcubeul. 😀
Mă întorc, mă cheamă durerea de cap…creţule, crezi că ai scăpat? Haida, haida, ia şi munceşte cu mine pe capul tău. Îi trag o privire şi îi zic…beeeşi mă! Sunt într-o dispoziţie bună!!
eu as fi luat un antinevralgic, probabil nu ai dormit bine noaptea trecuta