Mai există speranță!

Astăzi când mergeam spre casă, am observat într-un parc niște copii. Bine că eram un pic îngândurat, dar nu observasem ce făceau ei. Chiar mă gândeam la generațiile de copii ce ne vor urma. Atâta tehnologie, atâtea device-uri prin preajma noastră, încât copii se nasc cu tableta în mână. Parcă și văd un copil în scutece pe la 8 luni așa, cu o robă pe el și într-o mână un iPad și în cealaltă un Surface. Și parcă văd vocea lui Siri atunci când bebelușul gângurește el acolo și traduce „am venit să vă aduc Legea”.

Și știți dragii mei care este „Legea”? Este faptul că suntem obligați de către copii să ne supunem, să cumpărăm. Să îndeplinim dorințe pentru că, asta credem că îi face să se simtă fericiți. Dar azi, am văzut câțiva copilași care se joacă într-un teren din ăla de joacă, făcătură de teren, copie după ăla din Spania, un meci de handball.

Și se jucau cu o așa poftă de nu vă zic. Parcă și eu vroiam să sar cu ei să mă joc. Mai există speranță, în generațiile care urmează. Că nu or să fie tehnologizați, ci or să aibă timp și de mișcare. Și se vor îngriji nu doar de fizic, ci și de intelect.

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-3535-6821e2e88580f' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=3535&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-3535-6821e2e88580f&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-3535-6821e2e88580f' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>