Dau vina pe toate generațiile de după ’90, pentru sistemul de acum!
Am încercat să găsesc o explicație la cum am ajuns noi acum, cu tot acest sistem bolnav. Este un sistem care ne omoară încet și sigur, iar majoritatea sunt părtași prin perpetuarea acestuia.
Aș împărți populația actuală în două clase: a) cei care fac parte din sistem și beneficiază de pe urma lui și b) cei care nu fac parte din sistem. S-a perpetuat încă de pe vremea comuniștilor acest sentiment de a da ceva pentru un serviciu pe care oricum tu trebuie să-l primești ca cetățean. Și aici mă refer și la sistemul medical, financiar, economic și administrativ.
Pe principiul că dacă nu dai o ciocolată, o atenție nu ești băgat în seamă s-a mers de peste 26 de ani în România. Iar generațiile de după 90 sunt vinovați sută la sută, pentru că au permis ca această mentalitate să înflorească și să înrobească cetățenii acestei țări. Din păcate, odată cu trecerea timpului, acest status quo s-a transformat în nesimțirea celor care primesc.
Pentru că i-am dreptul de a-și cere așa zisul drept. Pentru că i-am obișnuit cu această mentalitate. Să ne gândim deci la medicul care făcea 1 000 € pe zi. Ați văzut în video cât de nonșalant prelua plicul și-l arunca în geantă, pentru că în buzunare probabil că nu mai avea loc. Cum am ajuns noi la acest stadiu? În situația de mai sus este foarte simplu să răspund. Acolo este vorba de oameni în vârstă ce doreau să se pensioneze anticipat, cam pe la aceiași vârstă cu medicul.
Deci amândouă categoriile provenind și având în background această mentalitate comunistă. Și spunem că nu mai există comunism în România. Asta este cea mai tare glumă de când m-am născut! Vom și noi vinovați dacă atunci când suntem puși într-o anumită situație, vom proceda la fel. Vom alimenta această mentalitate și-i vom învăța și pe cei ce vin că așa stau lucrurile, trebuie să primească o atenție, ca să-și facă serviciul.
Care ar putea fi soluția?
Nu văd clar care ar fi soluția, pentru că cei care au nevoie de serviciile celor cărora le dau șpagă nu-și vor schimba niciodată această mentalitate, sunt prea bătrâni să mai schimbe ceva. Cred că este nevoie de ceva foarte drastic să se întâmple. Surse spune că înainte de controlul DSP-ului în spitalele vizate de control, cu o noapte înainte au trimis pacienții acasă și au făcut o curățenie ca la mama lor acasă.
Asta denotă frică, frica de mai marii din sistem ori de ochii lumii. Prin urmare deduc că și frica asta este benefică la ceva. Această teamă îi determină pe oameni să-și facă treaba așa cum trebuie. Atunci, consider și-mi pun o întrebare totodată, trebuie să perpetuăm și să exploatăm această frică?
O întrebare pur ipotetică la care aș dori să aflu răspunsul tău în secțiunea de comentarii, cum ai vedea sistemul dacă oamenii care au de suferit de pe urma lui, s-ar revolta? S-ar duce peste medicul care i-a ucis tatăl, mama, sora, fratele, soția, soțul, copilul, nepotul sau prietenul și l-ar amenința că același lucru va păți și el? O persoană ar fi considerată nebună și probabil băgată în închisoare, dar 100, dar 1000 de oameni?
Nu se găsesc în toată țara asta 1000 de oameni care să sufere de pe urma sistemului? Vedeți, aici voiam să aduc discuția, pentru că cei din categoria B trăiesc în continuare sub umbra fricii și a terorii. Pentru că frica nu este în partea celor din sistem, pentru că nu le pasă știu că sunt asigurați și că totul este în regulă, frica este de partea celor care au nevoie de oamenii din sistem să-și facă datoria. Pentru că dacă o persoană se revoltă și face scandal împotriva unui medic care i-a ucis părintele, se gândește că dacă o să am nevoie în viitor de el și nu mă va ajuta nimeni?.
Trăim încă și acum în secolul 21, anul 2016 sub această frică. Frică de a ne cere dreptul la viață. Pentru că acest sistem își arată limita. Pentru că cei care sunt în sistem de ani buni, se iau de oamenii noi, tineri ce vor să-și facă datoria tocmai pentru că începe lor să le fie frică, că-și pierd postul. Vă vine să credeți că cineva chiar a zis unei persoane tinere care tocmai s-a angajat în sistem ce ai venit tu să ne spui cum să ne facem treaba?.
Stupoarea și furia pe care o simțim în momentul în care vedem cum proștii stopează inteligența și astfel, opresc o persoană să salveze o viață. În ce hal am ajuns să trăim într-o astfel de lume. Cine sunt vinovații? Generațiile anterioare! Ei au ucis cu milioanele, de bună voie și cu consimțământul lor!
[fbvideo link=”https://www.facebook.com/catalintolontan/videos/1067490926645993/” width=”500″ height=”400″ onlyvideo=”1″]
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-10278-67588344562b6' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=10278&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-10278-67588344562b6&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-10278-67588344562b6' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>
nu mă interesează să plece acasă guvernul, personal îmi place Cioloș, mă interesează să nu mai candideze politrucii care au avut țara pe mână timp de 26 de ani și nu au făcut nimic. Sistemele au rămas aceleași, oamenii au rămas aceiași, sau mai rău, s-au pervertit, s-au dat după ceilalți deja murdari, deja delăsători. Mă interesează ca aceia care au dosar penal să stea acasă, să nu mai candideze, nu mă interesează să-l fac pe un anume Popescu să nu-i mai placă un anume primar, mă interesează ca legea să-și facă datoria, acești primari care au dosar penal să fie judecați, să nu mai candideze, acești politruci care au jefuit să nu mai candideze. Nu sunt oameni în țara asta?
Personal i-aș acuza pe toți de genocid! Cum spuneam, noi românii, să fim singurii cu moț în frunte, unde nu avem un singur dictator (că de ăla au scăpat băieții deștepți), ci mai mulți, sute! Pff…..
Am fost sâmbătă în urgență, nu știu din ce motive, deși fiind la spital ar fi trebuit să aflu, mi-a scăzut tensiunea mult. Câtă delăsare, câtă indolență am putut să văd, chiar obrăznicie, infatuare. Nu am putut să-mi dau seama care este asistent și care medic, vorbeau între ei toți cu ”tu”, bineînțeles că și pe pacienți îi luau la fel, deși unii erau de vârstă cu părinții lor. Nu mă deranjează să mi se spună ”tu”, dar când eu permit asta, nu am făcut armata, cum se spune, cu toate pupezele alea care nu dau doi bani pe viața mea, pe viață, în general. Am stat 4 ore fără să aflu nimic, doar din jumătate de oră mai venea cineva, de fiecare dată altcineva, și mă întreba dacă mă doare capul. Când am fost întrebată ce-am băut, am plecat, m-am ridicat din patul ăla nenorocit, și am plecat. Mi-e o silă de mă doare. Plătesc de ani grei contribuții la un sistem de sănătate putred, care mă umilește, plătesc impozite pentru un învățământ care îmi umilește copiii, pentru polițiști care mă provoacă să greșesc, apoi îmi dă amenzi, pentru funcționari care îmi trântesc ușa în nas. Da, m-am săturat, și cine tace acum, tace împotriva copiilor lui, eu dacă tac, tac împotriva copiilor mei. Statul îmi ia bani să dea la revoluționari, la 26 de ani de la o pseudorevoluție, la pensionați la 45 de ani, la salariați care nu-și fac treaba. Da, poate că nici eu nu-mi fac treaba mereu, poate imit comportamentul celorlalți, sau simt sila față de tot și plec, dar am nevoie de ceva să mă facă să muncesc, nu mai vreau să muncesc pentru alții. Iau un salariu nenorocit din care mi se ia 16%, aceeași sumă care ar trebui să se ia și la cifrele cu multe zerouri, dar cei care câștigă bani grei, pleacă în Panama, în pana mea, și nu mai dau nici acel 16%, apoi apar la TV și fac pe moraliștii, mi se spune mie că este legal ce fac, poate imoral, dar legal. Vreau legi care să ne facă egali, vreau să fiu egală cu cei din jurul meu, cu toți din jurul meu și vreau să mi se spună ”tu”, atunci când suntem egali. Hai în stradă Răzvane, hai să dăm jos cu Piedonii țării ăștia, cu Opreștii, cu Tăricenii, cu Ponții și cu Șovii țării ăsteia. Cine tace acum, tace împotriva lui, împotriva copiilor lui.
Doamna Cristina, îmi pare rău să aud că ați fost în vizită în „sala de așteptare, cea fără de răspuns” de la spital. Sper că sunteți mai bine în acest moment. În al doilea rând, sunteți în asentimentul meu, tot ceea ce ați scris, ați scris exact gândurile mele, poate chiar a unei generații. Poate că exact acest sentiment îl avem toți, dar exact frica despre care vorbeam apare din când în când și ne întoarce unul împotriva altuia.
Când priveam pe Digi24, am văzut o avanpremieră la un documentar „Pe liniile de front” cred că se numea și acolo vorbea despre faptul că Aliații aveau nevoie de un simbol care să-i unească pe toți. Și acel simbol a venit sub forma literei V de la Victor (cel care a stabilit simbolul) sau de la Victorie.
Ce încerc să spun este că, deși avem același gând, același sentiment, ne lipsește simbolul ce ne poate unii. Ceea ce este ironic, pentru că, e de ajuns să privim în jurul nostru și să vedem câte lucruri în comun avem (mă refer la tragedii). Dar asta este, suntem guvernați de semnul ironiei, aici lucrurile merg extraordinar pe hârtie și dezastruos în practică.
Același răspuns îl au toți, nu avem simbol, nu avem ceva să ne unească. Păcat! Noi am pierdut trenul, voi mai aveți timp!
Tare mi-e că și noi suntem cu un picior pe din-afară!
Mi-ai cerut părerea şi civilizat este să-ţi răspund. O fac abia acum pentru că abia acum am ajuns acasă…
Nu numai sistemul medical este bolnav! Şpăgile generalizate sunt în mai multe sisteme, ca să nu spun că este o „boală naţională”!
Ai dreptate în articolul tău. Vina este a generaţiilor anterioare, dar şi a celor actuale care permit, tolerează şi chiar încurajează acest „sport”!
De la guvernaţi care au „luat banii” din CNAS pentru diverse alte cheltuieli decât cele din sănătate, până la firmele de medicamente care au preferat să dea şpaga pentru a fi admise în spitale „medicamente de ultimă generaţie”, TOŢI SUNT VINOVAŢI! Nu pacientul este în centrul atenţiei, ci medicul corupt.
Îţi dau un exemplu pe care-l am la îndemână. În ultimii doi ani,am avut,pe lângă jobul de la şcoală şi activitate în două proiecte. Am plătit TOATE DĂRILE (inclusiv sănătatea) de trei ori! Dacă eram bolnav în această perioadă, stăteam în trei paturi? Îmi dădea trei rânduri de tratamente? În nici un caz! Sunt conştient că sunt multe persoane neasigurate şi poate le erau lor de folos aceşti bani. Dar am vreo certitudine?
Evident sistemul este bolnav! Evident sunt medici care ÎŢI REFUZĂ MICA ATENŢIE! Extrem de puţini, e drept! Evident sunt mulţi medici care condiţionează actul medical!
Soluţia? Managerul să nu fie pus politic pentru a face rost de bani pentru partid. Dacă el „cere/condiţionează”, atunci şi ceilalţi prind curaj şi fac şi ei. Dacă nu este pus să adune bani la partid, ci pe criterii profesionale, nici ceilalţi nu vor avea curaj.
Pe de altă parte „acest popor extrem de tolerant” acceptă să „ofere ceva” pentru un act medical de calitate. Gestul este cu două tăiuşuri: de unii medici este privit ca un gest firesc, de alţii un gest …ruşinos.
Există în Botoşani un spital în care medicii câştigă între 1500 şi 3000 de euro, în mod OFICIAL. Cred că ar fi mai bine să-l întrebăm pe managerul de acolo, cum a eliminat şpaga şi a reuşit acestă performanţă. Nu trebuie ca noi să inventăm roata…..
În primul rând țin să vă mulțumesc pentru faptul că v-ați făcut timp să citiți articolul și (probabil după o zi de muncă infernală) să-mi răspundeți.
Țin să apreciez modul în care ați răspuns, sincer, nepolitic și uman. Vă mulțumesc extraordinar de mult pentru că ați evidențiat exact adevărul pe care în mod expres nu l-am scris în articol. Ați pus punctul fix pe i-ul scris de mine. Cum să existe performanță când totul din spitale este politic. Cum se poate face ceva, progresa în interesul pacientului când în majoritatea spitalelor există perechi de soț și soție angajați?
Cum să luăm noi atitudine când, noi cei din generația actuală, suntem batjocoriți pentru că avem bunul simț să ne gândim la OM în primul rând și la binele lui? Cum să facem ceva când ni se îndeasă pe gât această frică ce ne determină să fim cuminți în banca noastră cu gura închisă?
Cum vă așteptați să facem noi ceva, când cunosc personal, un caz dintr-un spital din România, unde personalul vechi din sistem a plătit o persoană – pacient – beneficiar – cu probleme să facă o criză fix pe tura persoanei noi venite, tinere, ce a tocat cartea pentru a intra pe un post fără șpagă, fără pile? Și au făcut acest lucru spunându-i și obligând-o practic să accepte standardul sistemului vechi?
Coroborat pe acest subiect și revenind pe plan local, în eventualitatea în care veți ajunge Primar al Municipiului Craiova, ce veți face cu managerii din spitalele de la noi neperformanți? Veți produce schimbări ori veți lăsa sistemul să meargă așa cum a mers până în acest moment?
Încă odată vă spun, vă respect ca OM enorm și sper că sunteți pregătit pentru noroiul care va fi împroșcat în față.
Vă doresc mult succes în această campanie și sper ca la final singurul lucru care vă va fi împroșcat pe față va fi doar șampania succesului.
Nu-mi dau seama de cand a inceput ERA SPAGII LA MEDICI indiferent de disciplina, medic de specialitate sau medic de familie ( pentru ca si la medicul de familie trebuie sa te duci cu dreptil – fructe, pachete de cafea, ciocolati …), dar voi spune o intamplare. Era prin anii 1980 mai sigur 1982 intr-un salon de spital de la o sectie in care de o operatie depinde viata unei femei poate a unei viitoare mame. Eram in vizita la mama mea operata, in patul vecin cu ea o femeie de la tara, la un moment dat intra medicul si-i spune femeii sa nu se pregateasca de operatie deoarece ii spusese sotului sa-i aduca ceva si daca sotul femeii nu aducea, nu o opera a doua zi. Am ramas fara glas si am lasat capul in jos de frica sa nu-mi vada medicul expresia de pe fata si-n acelasi timp ma gandeam cum nu-i era frica sa ceara de fata cu celelalte bolnave. Stiam aflasem ca medicii cereau dar nu mi-am inchipuit sa o faca direct, fara pic de jena. Atunci ma gandeam cand au inceput medicii ( unii prin intermediul asistentelor sau a femeilor de serviciu ) sa pretinda sume de bani. Am fost un copil care am trecut destul de des pe la diferite cabinete medicale, dar niciodata nu am auzit sa i se pretinda mamei bani. Totdeauna cei ce intrau in cabinet erau intampinati cu acel aer ca trebuie sa descopere sursa suferintei si plecau incurajati chia daca poate sufereau de boli incurabile la vremea aceea. Deci problema spagii nu este de 26 ani ci mult mai veche, numai ca dupa 1990 fiind democratie si nemaifiind nimanui frica, medicii ( unii ) nu se mai sfiesc sa ceara direct sa spuna tariful chiar si pentru o banala operatie de apendicita, polipi sau amigdale ( mie aceasta operatie mi s-a parut a fi ca o extractie de masele ). Si acum o parere personala ,, NICIODATA NU SE VA VINDECA SISTEMUL DE ACEST CANCER – SPAGA – INDIFEREN CE SALARIU VOR PRIMI MEDICII. TOTDEAUNA VA FI INSUFIENT. JURAMANTUL LUI HYPOCRATE NU MAI ARE VALOARE „
Exact cum am spus în articol, dacă până în 89, medicilor le era frică să nu fie prinși, acum frica s-a mutat la noi să nu ne vadă medicul că reacționăm, ori că spunem ceva
Nu m-am dus niciodata cu atentii la doctori. Si nici nu ma duc. Consultatiile sunt scumpe si imi aduc aminte ca m-am intalnit acum nici un an, in statia de autobuz cu o doamna care venise de la tara pt un control medical si medicul nu se uitase deloc la ea. Pentru ca se vedea ca are haine mai ponosite, ca nu stia pe cine sa intrebe de medici si nu avea relatii. Mi-a fost mie o scarba si o rusine, ca femeia aia care batuse atata drum, de la tara, fusese tratata in asemenea hal. Pe moment nu mi-a picat fisa sa intreb cum se numea doctorul la care s-a dus. Ca m-as fi dus si eu a doua zi, cu programare sa-i, ma scuzi, fut una in gura. Ca nu imi era rusine, nici sa ii arunc niste frumoase injuraturi si nici sa-i dau o palma de trezire.
Cat despre sistem, nu stiu cat de buna e gandirea mea, dar am sa incerc sa-l ocolesc si mai mult decat atat, sa nu il finantez. Sa imi astern patura incat sa nu le dau nici un sfant din banii mei. Nu finantez leprele, criminalii in halate albe sau milogii numiti politicieni.
Aș vrea să cred că generația actuală și cea care vine, se nasc cu un simț al răspunderii și al bunului simț mai ridicat decât al celor de dinaintea noastră. Vreau să mă gândesc că se nasc fără să aibă cunoașterea sistemului comunist, fără să ia de-a gata faptul că fără o atenție nu ești băgat în seamă, pentru că în secolul vitezei și al internetului, pot vedea și cum este pe afară și cum stau lucrurile. Și pot impune prin atitudine și comportament normalitatea, civilizația și bunul simț.
Singurul incovenient este faptul că trebuie să avem răbdare și astfel alți sute de mii de oameni trebuie să plătească cu viața lor pentru nesimțirea medicilor, corupția celor din sistem și indolența aleșilor!