În ziua de azi tineretul și-a pierdut interesul lecturării unei cărți. Cred că procentul tinerilor care citesc o carte cel puțin odată pe lună este undeva sub 5%. Restul sunt pierduți prin discoteci, manele și filme.

Cred în echilibru și nicidecum în extreme. A fost o perioadă a tinereții mele unde mă aflam ba într-o extremă sau în alta. Asta e tinerețea, până când te descoperi pe tine și afli mai multe, trebuie să oscilezi ba într-o parte sau în alta astfel încât, inevitabil să ajungi la mijloc. Calea de mijloc reprezintă pentru mine un principiu după care mă ghidez în viață. Spuneam mai sus despre tinerii care nu citesc nici măcar o carte. Interesul pentru lectură este atât de scăzut încât ar sta cu ochii în cu totul și cu totul altă parte decât o carte.

Așa cum se plângea și domnul rector de la aceea Universitate despre generația Facebook, din păcate dânsul nu a înțeles câteva aspecte. Tineretul în ziua de azi folosește tehnologia, pentru că azi totul ține de viteză. Nu vreau să aruncați cu pietre pentru cuvintele pe care am să le scriu mai în jos, ci vreau să aveți o minte deschisă și o înclinare spre înțelegere a punctului de vedere. Poate reușim să punem de o dezbatere pe această temă.

Când te afunzi în povestea scrisă fictivă a unui roman

Cred cu tărie că lectura e benefică, îți dezvoltă vocabularul și te ajută să-ți exprimi ideile și opiniile într-o manieră ușor de înțeles. Însă am o problemă cu oamenii care o dau într-o extremă și petrec la fel de mult timp în cărți, așa cum o fac mulți cu smartphone-ul. Pentru mine, gândindu-mă din aspectul acesta, nu există nici o diferență între omul cu nasul în romane și cel cu nasul în ecrane. Pentru mine este tot timp pierdut. Timp pe care-l poți aloca descoperirii și aventurii.

De ce să spunem că cel ce stă cu ochii în romane învață ceva, când și cel care stă cu ochii în ecrane la fel poate învăța. Orice acțiune pe care o faci, produce ceva în creier. Nu există o diferențiere a extremelor în afară de partea în care te afli. O extremă este o extremă și este un lucru nociv.

Sunt adeptul explorării, a cunoașterii de oameni noi și a discuției avute cu aceștia, în acest mod aflându-le povestea vieții prin viu grai. Pot observa emoția transmisă cum ar veni real-time. Da, nu implică să-mi pun imaginația la muncă pentru a crea mediul, scenariul și conversațiile, ca atunci când citesc. Dar cel ce-mi povestește mă transpune direct în subiect.

Există un pasaj în Biblie care spune există o vreme pentru toate. Cei care nu mă cred pot citii Eclesiastul capitolul 3. Capitolul se încheie cu un verset extrem de adevărat: nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

Cred că aici e echilibrul expus cel mai bine. Extrapolând este o vreme de citit, dar este o vreme și de trăit în lumea cea crudă și dură. Și da, mă gândesc și la motivul ce-i împinge pe acești tineri să se afunde-n cărți. Cu cine să stai să porți o conversație, atunci când în capul lor umblă doar strofe din manele, rap, hip-hop sau mai rău, doar bit-uri din melodii de house fără nici-un vers. Nu-i condamn deloc, însă, îi îndemn să facă totuși pași în viață. Să-și descopere povestea vieții lor, cu bune și rele, căci dacă stai doar într-un colț citind, nu faci altceva decât să te pierzi pe tine.

Iar asta este trist. Să nu te cunoști, să nu te descoperi, să nu știi despre tine mai nimic. Oamenii sunt faini, cu bune și cu rele, și chiar și de la cel mai necultivat om poți învăța o lecție. Poate lecția a cunoașterii de sine și a locului său în această lume pe care o împărțim cu toții.

Care este părerea ta despre extreme? Consideri că timpul petrecut citind este asemănător cu alte activități ce mănâncă din timpul nostru prețios pe acest Pământ?

14 Thoughts to “Când romanul devine povestea ta, viața ta”

  1. Exista oameni care o dau in extrema cititului? Majoritatea se plang ca nu au timp sa citeasca. Eu ma pozitionez la polul oamenilor care adora o carte „prieten”, care adora mirosul filelor de carte noua, care are abonament la biblioteca, dar care totodata nu refuza distractia. Echilibru! Cand ajungi la maturitatea de a discerne ce carti sa citesti, acesta nu mai e niciodata ca orice alta activitate sau pur si simplu o pierdere de timp. E un mod de a fi!

  2. Discutia pornita de la ceea ce a spus rectorul UBB va duce intr-o fundatura sau spre o polemica intre generatii, o generatie care vana carti prin librarii sarace pentru a-si face o biblioteca personala si o alta generatie ,,care sta prea mult pe facebook,,. Orice generalizare sfarseste prin a fi o eroare. Asadar, mai intai vorbim de experientele personale. In urma cu mai multi ani, citeam revistele culturale cumparate de la chiosc, strangand baloti intregi de hartie. Mai am si acum reviste din urma cu 20-30 de ani. Dupa alti cativa ani le citeam la biblioteca, fie la universitate, fie la cea judeteana. Mai rar imprumutam de la prieteni. In redactiile prin care am trecut imi permiteam luxul ca pe banii patronului sa mai bag si un abonament la cate o revista culturala, cand inca nu era totul pe net. Acum le citesc online, le ,,frunzaresc,, de oriunde, in parc, asteptand in statie sau pur si simplu din mers. Am avantajul ca pot reveni oricand asupra textelor din arhiva, continutul nu este limitat la un numar de pagini sau de imagini, nici nu se depune praful…

    Cu cartile sunt conservator. Citesc rar o carte pe tableta si nici nu mi-am cumparat ebook. Nu mi-a placut. Ador sa am in preajma 3-4 carti pe care le citesc in paralel, cateva zeci de pagini zilnic, din fiecare. Erau perioade cand sufeream ca nu pot citi asa cum iti este dor de un prieten. Acum am ajuns sa scriu direct pe telefon si cateodata cand fac asta imi aduce amnte de chioscurile de tabla din centrul Craiovei, chiar pe locul in care acum este construit blocul Digi24, dadeam cativa lei pentru ca in birourile de ,,copiat acte,,, dactilografele descifrau textele pe care le trimiteam la ,,posta redactiei,,. Damian are dreptate cand vorbeste de viteza. Acum pot citi online o carte despre care altadata aflat ca a aparut si o gaseam abia dupa cativa ani. Si ai un spatiu de scris in care risti sa plictisesti cu atatea amintiri 🙂 .

    PS: Revin, ca n-am spus tot.

  3. Xaara a pus in discutie un punct extrem de important. Recunosc faptul ca in ultimele luni sunt mai mult cu nasul in carti sau caiete, fie ca scriu sau citesc. Da, e important sa ai cu cine sa iesi si acei oameni sa te invete ceva, sa te ajute sa te dezvolti. Ori eu am majoritatea prietenilor plecati din tara, din oras sau ocupati cu munca. Rar ne vedem si nu sunt adepta vorbitului la telefon, asta din cauza a sase luni lucrate intr-un call center. Ideea e ca alternez, cat pot, iesirile cu momentele pe care le petrec cu cu mine si o carte. Unii nu se simt bine sa iasa, altii au cercuri de prieteni care ii trag in jos. O carte e prietenul tacut care iti e alaturi cand oamenii nu mai au timp, asa cum spunei si tu. 🙂

    1. Așa cum Sergiu spunea într-un comentariu, mulți dintre noi ducem lipsă de ceea ce aveam cel mai mult atunci când nu exista atâta tehnologie în jurul nostru și anume TIMPUL. Cât despre prietenii plecați în afară, aici tehnologia ajută, skype, messenger sunt foarte bune în a menține relațiile cu cei dragi. Da, o carte poate să fie și este un prieten tăcut, dar părerea mea e că nimic nu se compara cu relaționarea umană alături de cei dragi. Ideea e dacă extremismul (căci și el există) este dăunător sau nu 🙂

    2. Lectura nu este un moment de singuratate. De multe ori cititul iti aduce prieteni noi. ,,Ati citit cartea aceasta?,, sau ,,Mi-a placut cand autorul…,, pot reprezenta inceputul unei lungi prietenii. Mi s-a intamplat de cateva ori.

  4. Ai intrat vreodata intr-o biblioteca de la tara? Si acum mai am in cap mirosul acela de dusumele de lemn, ce erau stropite cu apa inainte de a fi maturate, pentru a nu se ridica praful si a se aseza pe carti. Da, recunosc, mergeam la biblioteca comunala in vacantele de vara pentru ca acasa cam terminasem tot ce aveam de citit si nu aveam buget pentru a cumpara atatea carti. Jules Verne, Karl May, Mark Twain, Lev Tolstoi si multi altii mi-au facut copilaria mai frumoasa intr-o era in care nu aveam playstation, internet sau chiar televizor. Dar aveam ceva ce multi copii nu mai au in ziua de azi, aveam TIMP. Si inca o chestie, pe vremea aia, toata lumea citea, de la cel mai sarac la cel mai bogat, aveam prieteni mai mari care poate ca nu aveau 2 lei in buzunar, dar aveau o cultura si un vocabular de te dadeau pe spate la orice ora, chiar daca locuiau intr-o casa derapanata, precum asta:
    https://www.google.ro/maps/@44.9494599,25.0739446,3a,39.4y,286.81h,84.28t/data=!3m6!1e1!3m4!1smzaLr8ECwUrcugOJLXawVA!2e0!7i13312!8i6656

  5. Trebuie sa existe un echilibru. Pe langa asta depinde si cercul de prieteni, oamenii pe langa care te invarti. Daca ei nu sunt ok si te trag in jos, mai ales emotional, atunci o carte valoareaza cati acestia la un loc.
    Insa in momentul in care gasesti oamenii potriviti, atunci desigur ca experientele alaturi de ei devin atat de speciale incat nu se pot compara cu cititul unei carti.
    My humble opinion.

  6. Aici ar fi multe de zis… Cred că fac parte – sau cel puțin sper – din acea generație care mai citește și, citind, descoperi o mulțime de oameni care o fac. Procentul tău pare cam dur și cred că ar putea fi ceva mai prietenos cu cititorii, pentru că eu chiar cred că suntem mulți și am văzut asta acuma ceva timp când făceam un mic experiment în cadrul unui concurs organizat de Libris.

    Revenind, depinde și la ce stai cu ochii în ecran. Dacă stai doar pe Facebook sau Instagram și te uiți câte like-uri ai la pozele în costume de baie, cu toate că nu legi o frază așa cum trebuie, nu ai cum să zici că acea persoană e la egalitate cu omul care citește 2-3-4-5 ore pe zi, în funcție de timp. Dacă stă și citește articole interesante, se uită la videoclipuri interesante, învățând, atunci da.

    Desigur că trebuie și echilibru între activitățile pe care le faci singur – gen cititul – și socializare, viață de zi cu zi, muncă șamd.

    Mi-ar fi plăcut și să recomanzi 2-3 cărți care ți-au plăcut ție mult.

    Spor în toate.

    1. Recunosc, în ultimul timp (acum vreo o lună sau 2) mi-am trasat câteva obiective, printre care și cititul unei cărți cel puțin odată pe lună. Nu pierde din esență subiectul discuției și categoria la care fac parte. Cei care aleg romanele în locul experiențelor. Printre cărți pot spun că am citit cap coadă (nu m-am lăsat până nu am citit-o pe toată odată) Cântecul Nibelungilor.

      Ori cărți precum Lăpușneanul. Literatura de specialitate domeniului meu de activitate nu se pune (tot ce ține de IT și marketing).

Lasă un răspuns