M-am trezit cu o leapsa

Venita de la Strumfita cu esarfa. Tocmai ce am facut ochi, si boom, You Got Leapsa Going On!. Bun, asa ca hai sa incep.

Pai, nu prea am temeri, sau frici. Am avut, dar am zis ca mai bine le confrunt, ca sa mi inving temerile. Frica de moarte am rezolvat-o deja. Am cam dat ortu’ popii de cateva ori. Iar teama de accidente, sunt mandrul posesor al cifrei de peste 30 de accidente la activ. Nu va ganditi ca am vrut sa ma sinucid doamne fereste. Circumstantele  au facut in asa fel, sa trec prin experientele astea. De ce anume sa mi fie frica? De indiferenta, si de faptul ca lumea devine mai egoista pe zi ce trece. Asta mi-e frica.

Dorinta mea cea mai ascunsa? Sa ajung in spatiu, sa stau in starea de imponderabilitate, si sa plutesc, la modul propriu, sa zbor, in cel mai fericit mod posibil. Plus, ocazia de a vedea Pamantul pe care traiesc, cat si Luna, si cat si Soarele, si stele ce ne inconjoara. Va puteti imagina cat este de frumos acolo? Printre stele? Eu da 😉 si am sa o fac sa stiti 😉

Nasica mea. Simplu, este o femeia care a trait viata, facand doar bine celor din jur. Fiind si medic intern, a ajutat o gramada de oameni, si cand mergeam pe strada cu ea, se opreau oameni, care ii ajutase acum 30 de ani, sa-i multumeasca pentru toate lucrurile, si se uita la mine si mi spunea „sa fi mandru de matusha ta, este un om exceptional”. Nu realizam, cat de mult ne influenteaza oameni de langa noi. Depinde ce alegi, raul sau bine, cu toti vom fi influentati. Pe langa nasa mea, mai sunt alti, care au contribuit, la formarea principiilor mele de viata, a felului de a gandi, si de privi din mai multe perspective ale vietii. M-au invatat sa privesc din mai multe unghiuri situatia in care ma aflu, m-au invatat sa ies din trupul meu, si sa ma pot transpune in pielea altcuiva, pentru a-i intelege durerea. Si sunt sigur, ca lista nu se opreste aici, voi mai intalni oameni care sa mi influenteze principiile si valorile 😀

Sunt adeptul omului care nu isi doreste cadouri. Nu vrea nimic material, si credeti-ma am refuzat apartamente. Si nu doar unul, ci mai multe. Sunt de parere ca mainile mi-au fost date, ca sa muncesc pe spinarea mea, nu pe spinarea altcuiva. De altfel, totusi, cadourile simbolice le ador. Si cu toate astea, cel mai socant cadou primit vreodata a venit aseara. De la un om care de abia intrasem in conversatie, si care mi-a oferit un domeniu personalizat. Ocazia, a fost de ziua mea care urmeaza, si motivul a fost pentru ca sunt de treaba. Acum, traim in Romania lui Boc al patrulea, si lume, va zic sincer, e misto sa nu iti pierzi speranta, pentru ca viata te surprinde la modul cel mai placut. De aceea aleg sa nu-mi pierd speranta, caci ea va muri ultima, chiar si dupa moartea mea ;).

Hmm, leapsa, pai la cine sa mearga la cine sa mearga? Sa o fac deschisa? Pentru toti ? Si daca va decideti sa o luati, lasati un comm, cu link-ul vostru la postare. Sunt curios, ce veti raspunde !