M-am uitat sau doar m-am lăsat?
Am păstrat pe acest blog și articolele din anii trecuți. Acele articole care, au fost scrise într-o vreme în care pentru mine nu conta decât scrisul. Doar să scriu și să-mi las mintea liberă în timp ce degetele mele apasă frenetic pe tastatură. Sunt din aceea perioadă în care nu doream să fiu blogger, vroiam să fiu eu, nici măcar un om cu blog nu-mi doream.
Dar ce știam eu atunci? Oamenii se schimbă, la fel cum vremea se schimbă! Azi vrei una și o ții doar pe aia, mâine, este cu totul și cu totul o altă zi. Dacă ieri eram doar entuziasmat de faptul că am un loc pe internet unde îmi pot scrie prostiile, astăzi, trebuie să fiu atent la ce scriu și cum scriu.
Aloc din păcate prea puțin timp blogului. Dar asta nu înseamnă că îl las de izbeliște. În ultimii 2 ani de zile, am scris puțin, dar am vrut să mă și schimb. Am trecut printr-un proces de schimbare atât a modului în care scriu ci și a felului în care scriu. Și după o perioadă de 2 ani de zile, aud „nu pot comenta că ești prea academician”. Am rămas subit, mască. Pentru că nu am știut cum să reacționez.
Poate că pe parcursul acestei perioade, acestei schimbări am uitat să fiu eu. Oare m-am lăsat de partea aceea a mea? Nu știu cum să-mi răspund, dar rămân doar cu șocul primit.
Ieri am fost copil, astăzi mă gândesc cu drag la efortul pe care trebuie să-l depun ca să devin ceea ce vreau să fiu mâine. Este greșit să gândesc așa? Cred că este o etapă foarte naturală în viața noastră. Schimbările ce se petrec în tine, rareori ai ocazia să-ți dai seama de ele, dar cele din jurul tău, în momentul în care nu le observi, deja avem o problemă!
În acel moment ești doar un rebel ce încearcă să țină timpul pe loc, în acel stadiu. Am încercat și eu acest lucru, dar oare cine nu și-a dorit o astfel de putere? Dar din păcate, singura constantă universală și adevărată este timpul.
Prin urmare, nu te uita dar nici nu te lăsa. Încearcă pe toată această axă vastă a timpului din Univers, să îmbini toate experiențele vieții într-un singur întreg. Iar această unitate să o prezinți peste tot, pentru că până la urmă, asta vei lăsa în urmă.
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-6892-6810bdc1627c0' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=6892&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-6892-6810bdc1627c0&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-6892-6810bdc1627c0' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>
Toți avem un anumit moment de cumpănă, să zic așa, problema e:ce facem in acel moment? Ce alegem?
Ar trebui să alegem schimbarea, doar dacă este în bine, nu crezi?
Inca imi doresc sa citesc texte din „perioada rebela” in care scriai mult si mintea ta nelinistita umplea pagini intregi. Cred ca asa sunt eu acum si m-as speria pe mine sa ma opresc intr-o zi pentru ca maturitatea e pregnanta si nu imi mai permite sa ma joc cu gandurile pentru a crea texte. 🙂
Nu ai de ce să te temi! Crede-mă, este un moment firesc în viața fiecăruia să evolueze. Cel puțin așa am luat-o eu. Partea cu „academic”, a fost doar o dovadă a efortului depus pentru a mă schimba și a însemnat pentru mine faptul că am evoluat într-adevăr 😀