Durerea provocata de un prieten

Acum aproximativ un an, aveam sa petrec alaturi de cativa prieteni, balul bobocilor unei facultati. El, recent bobocel, o sa mergem peste cateva zile, in trecut, in Insomnia. Eram pe val, tocmai incepeam sa scot capul afara, sa vad ce si cum, eram bucuros, pentru ca ma simteam aproape de ei, de prieteni. Nu vorbesc de actuala categorie de prieteni, ci de alta „generatie”. Una dupa care aveam sa aflu, si sa cunosc, pe propria mea piele, cat de rau si de ingrozitor este durerea provocata de un prieten, care te injunghie pe la spate cu cea mai mare ura pe care o poate avea. De ce? Pentru ca am avut tupeul, de a ma opune in fata lui, si a gandiri. Poate ca dupa aceasta durere, unde ma aflam, la munca, scos afara de toti, m au judecat, si m-au acuzat, de anumite lucruri, unde tot ce am putut sa fac, a fost decat sa stau acolo in fata, si sa inghit durerea care mi se urcase in gat. Izvoare de lacrimi, asteptau sa iasa, sa izbucneasca. Intr-un final, am urcat scarile locului meu de munca, incercand sa ma inec in munca, sa nu ma gandesc, ca in acest fel, sa nu incep sa plang. Nu aveam nici o vina, pentru modul in care s-au comportat, si totusi, inecati de acuzele spuse de catre el, toti au judecat, si au aratat cu degetul. Inchid ochii si acum, si revad toata faza, toata durerea o pot simti, este o cicatrice enorma, lasata, ce nu se va vindeca niciodata. Fiind la locul meu de munca, nu am mai rezistat, nu puteam sa tin ochii deschisi dar nici inchisi. Am inceput sa plang, iar cine a fost alaturi de mine? Cine m-a calauzit pe mine? Prima persoana care m-a indrumat, aceasi persoana caruia nu am sa o uit niciodata. De ce? Pentru ca putut sa ma indrume, si sa mi arate calea. M-a invatat ce inseamna a discerne prietenii. Sefa mea, caruia sincer, am multe sa-i multumesc, si de la care am putut sa invat, cate ceva lucruri despre viata. Dansa, a reusit sa mi aline durerea intr-un fel sau altul, iar apoi, cea care ma cunoaste, Oana, a reusit sa ma readuca la realitate. Ca apoi, ea, in aceea seara, sa vorbim. Durere, voi tineri, vorbiti despre ea, dar sitti ce inseamna cu adevarat tradarea? Acuzarea pe nedrept cum se simte? Cat de greu este de controlat aceasta durere? Eu unul o stiu, pe propria mea piele. Am invatat din aceasta experienta. Am invatat multe. Tot ceea ce sper este ca ea, sa nu se mai repete niciodata. Iar celui care m-a ranit ingrozitor, ii urez multa sanatate, si numai bine.

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-287-682823b77a6a6' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=287&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-287-682823b77a6a6&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-287-682823b77a6a6' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>