180 de grade

Cei care ma cunosc stiu ca eu sunt un om al extremelor, cateodata, dar nu tot timpul. Nu prea reusesc sa mi gasesc acel echilibru, care cred ca toti il cauta… Probabil ca acest lucru ma face pe mine potrivit in a ma adapta oricarei situatii :D. Eu nu trec printr un proces natural, de mi schimba mediul, ci pur si simplu cum intru, cum ma adaptez. Viata de noapte, discoteci, prietenii, distractie, se poate si asa, pot sa fiu in stare, sa ma distrez noapte de noapte, daca ma duc intr un loc linistit, unde trebuie sa fiu responsabil departe de distractii, well, funny, ma adaptez imediat si ma conformez mediului in care sunt. Oare sa fie bine acest lucru? Incep sa mi pun intrebari, cat de normala este aceasta adaptare a mea, atat de rapida? Cert este lucrul ca in viata mea, or sa apara schimbari majore, un fel de training pentru ceea ce urmeaza in viitorul meu. Le am anuntat inca de la inceputul anului, dar iata ca de abia acum, pot sa zic, ca am pus in miscare schimbarile dorite de mine insumi. O mana de ajutor, primita ce m a scos dintr un trai nu prea adecvat. O mana de ajutor, ce ma ajuta sa urc alte trepte si sa nu stationez intr un loc ce aparent pare destul de „bine”. Imi iubesc nepoata, enorm de mult, cred ca oridecate ori ma gandesc la ea, imi dau lacrimile, pentru aceasta minune, este o fetita minunata, ma face sa ma gandesc oare as putea sa fiu in stare sa fiu un parinte? Cat de responsabil as putea sa fiu? As stii ce decizii sa iau in privinta lui? Cat de mult mi as ajuta sotia ? Cat de mult mi as putea intelege propriul copil? Intrebari care mai de care mai ciudate nu? :))