P.S : I love you
Lăsând nebunia de Euro 2008, după o noapte cam neaşteptat de plăcută. Sunt trezit încet, incet de câte o rază de lumină. Mă uit la ceas. Este Duminică şi este doar ora 5:30 dimineaţa. Ce să fac?
Încerc să adorm, dar nu reuşesc, închid ochii, pe fundal instrumentalul de la Linkin Park – Numb. Toată melodia cântată de pian, absolut minunat. Mă uit pe computerul meu să văd ce filme mai am, măcar să mă uit la un film ca să mai fac spaţiu. Îmi pică ochii pe unul, „P.S : I love you” ok… să vedem ce film este.
Îi dau drumul, mă bag în pat, începe brusc povestea. Te pune în temă. Este vorba de un cuplu de îndrăgostiţi, ceartă, împăcare, dragoste. Cam la asta se rezumă începutul, însă mai departe este ceva extraordinar. Jos pălăria scriitoarei. Am înteles că e facut după un roman. Am rămas plăcut surprins şi uimit. Dragostea există chiar şi după moarte. Nimic nu poate să stea împotriva ei. Este aşa de mare şi aşa de puternică încât poate să realizeze imposibilul. Cât de mult poţi să iubeşti o femeie? Cât de mult poţi să ţii la ea? Cât de multe sacrificii eşti în stare să faci? După ce ai murit, cum îi mai poţi spune că o iubeşti?
Ştiu că sună ciudat, dar vă rog să vedeţi filmul, cel puţin trailer-ul. Ce mod de a începe o dimineaţă. Povestea este minunată! Îl recomand tuturor şi acelora care au pe cineva la care ţin. Iubiţi persoana respectivă mai mult decât vă iubiţi pe voi şi oricare ar fi cearta, motivul, uitaţi repede, pentru că nu stiţi cât timp aveţi la dispoziţie.
Rămâne o întrebare totuşi pe care mi-o pun 😕 În timpul acesta în care trăim, mai există oare oameni care să iubească pe cineva mai mult decât pe el însuşi ? 😕
Tare filmul .. si trailerul
puteai sa gasesti su tu un trailer oficial daca tot il pui pe blog