Day dreaming….

Ce mai noapte… ce mai descoperire. Oare stia el ce il poate astepta? Atunci cand el, va iesi pe usa de la casa lui? Nu cred, probabil ca se gandea, ca oboseala ii va pune stapanire pe trupul lui, si intr un final, va ceda. In curand, avea sa si dea seama totusi, ca… lucrurile nu stau asa cum crede el. De fapt, viata i a demonstrat o de asa de multe ori, si mai ales recent, in ultima vreme, insa nu vrea sa creada ca ar fi posibil. Totusi, se misca, se imbraca, ofteaza si isi spune: „O fac si pe asta, pana la urma”. Deschizand usa casei lui, isi vede curtea, luminata. Ciudat, o lumina asa puternica. O luna aproape plina, il intimpina, ascunzandu se din cand in cand, printre nori. Macar pentru luna, daca nu pentru distractie. Merge, deja efectul oboselii incepe sa si faca efectu, insa cu toate astea, incepe sa alerge, si alearga, din ce in ce mai tare, incercand, intr un fel, sa invinga oboseala, ca sa i rada in fata. Ajungand, intr un parculet de la o biserica, se opreste brusc. Oare, mintea lui ii joaca feste? Dar nu e posibil, nu are cum! stiu sigur de asta, inima ii bate puternic aproape ca ii iese din piept. Acolo, intr o raza de lumina, acelasi par, acelasi zambet, aceeasi fata gingasa, si scumpa pe care o stia. Dar e imposibil, nu are cum, sa fie ea aici. Alearga, spre ea, cu toate ca mintea ii spune ca e doar o iluzie, inima se lasa pacalita. Alearga si tot ce reuseste sa obtina, este o injuratura si o amenintare cu bataia, de la tipu cu care era saraca fata…Se intristeaza, cum ar fi fost, daca, ar fi fost ea…Cum as fi reactionat? Ce as fi facut? Intrebarile, ii napustesc in capul lui. Telefonul ii suna, „mai ajungi odata?”. Se grabeste, dar gandindu se totusi la intamplare. As fi vrut sa fie ea, as fi vrut sa ma uit in ochii ei, doamneee as fi vrut sa mi las inima, sa zburde de fericire, in momentul in care mi zambeste, in momentul in care se uita cu ochii ei aceia dulci. Acel zambet, cald, care te linisteste, un zambet la care nu poti sa fi indiferent, oricat de nervos ai fi.  As fi vrut sa o iau de mana, sa i mangai palma, sa i simt pielea, cat de catifelata este. As fi vrut sa ma aproprii de ea, sa i simt mirosul, parfumul, sa i gust gatul. As fi vrut sa simt caldura sangelui ei, trecand prin gatul ei, sa i simt bataile inimi, cum incep sa bata din ce in ce mai tare. Sa aud zgomotului raului, ca si cum o furtuna ar fi pe cale sa inceapa, sa simt raul cum se agita, cum sangele se incalzeste, si ushor, in acel moment intens, sa mi duc palma mea, pe obrazul ei, sa o mangai, sa mi las mana sa gata ushor, alunecand pe gatul ei, sa i dau parul la o parte, lasand ui acea zona descoperita, si sa ma aproprii de ea, si cu buzele mele, dornice sa guste pielea, umezite, salivand parca dupa atingerea aceasta, sa i sarut gatul, muscand o in cel mai placut mod posibil. Sa fiu ca si un vampir, pe o luna plina, sa nu ma satur, decat atunci cand placerea este maxima. Sa ma opresc brusc, sa ma uit in ochii ei, sa patrund in lumea ei, sa i cunosc dorintele si visele, ca apoi, printr un sarut, sa i pot sa i dau de inteles, ca vreau sa i indeplinesc dorintele. Sa ma las ars, de buzele ei infierbantate, pasionale, pline de culoare naturala, de frumusetea ei naturala, care radiaza, si care mi bucura ochii, ori de cate ori o vad. Inima mea, se scalda in fericirea, atunci cand vede o asa armonie. As fi vrut, sa stau cu ea pe o banca, in poala ei, sa privesc stele, si apoi sa mi concentrez atentia pe fata ei. As fi vrut, sa ma bucur de glasul ei, sa o ascult cum vorbeste, cu o voce, care calmeaza cea mai puternica furtuna, si nu pe mare, o voce care, zdruncina tot zgomotul infernal, al unei jungle, in care traiesc zi de zi, orasul. Glasul ei, vocea ei, mi patrunde, prin fiecare fibra, este ca si cum, un amalgam de instrumente muzicale, se acompaniaza reciproc, in cel mai frumos mod posibil. Toate instrumentele, canta la un loc, dand nastere, unui sunet atat de unic si de placut, incat nu ai zice ca sunt mai multe, ci ca este doar una, doar un instrument.