Extraordinara poveste sculptată de Brâncuși
Biserica, locul unde ne odihnim înainte de a urca pe treptele „Coloanei Infinitului”
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” este locul dinaintea „Coloanei Infinitului”. Aici este ultima oprire înainte ca sufletul să se înalțe în tărâmul spiritual. Este totodată și locul unde ne arătăm respectul față de eroii căzuți la datorie. Pentru că este pe „Calea Eroilor”, Biserica este locația de odihnă a trupurilor eroilor neînsuflețite. Am fost transpus într-o fracțiune de secundă în momentul slujbei dedicate lor. Am putut să văd tristețea oamenilor, femeilor, soțiilor și plânsetele acestora.
Dar odată ce te pui în fața acesteia, ca o mică rază de speranță, un suflu nou ce poate să-ți dea un zâmbet de mulțumire, se întrevede „Coloana Infinitului”. Îndată ce o zărești, parcă ești împăcat pentru că știi ce va urma. Este întregul proces natural, acela de a-ți lua rămas bun și de a urca treptele spre veșnicie.
Continuându-ne traseul, ne îndreptăm spre „Poarta Sărutului”. Mă uitam în ochii creatorului și îi vedeam ochii triști. Plecându-și capul și trăgând un aer în piept, ca un oftat, îmi indică direcția spre „Poarta Sărutului”, locul unde Viața și Moartea sunt unite printr-un sărut tainic.
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-6749-660688179558a' data-src='https://widgets.wp.com/likes/#blog_id=103532497&post_id=6749&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-6749-660688179558a' data-name='like-post-frame-103532497-6749-660688179558a' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciere</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>
Poarta Sarutului,Masa Tacerii si Coloana Infinitului parca au fost mai frumoase in pozele voastre.
Dar experiența trăită Live este de incredibilă!
N-am mai fost cu trenul de pe vremea ….. ăăăăă, cred că studenției!
Ar fi fost ceva să fi venit și dumneavoastră! Cu Radu să facă poze, cine știe, poate pe viitor 😀
Fetele râdeau cu sunete de delfin? :)) =)) :)) =)))
Eh de parcă nu ai știi! Zici tu de acestă vizită că a fost faină și cu multă distracție. Ei bine, să fi văzut pe tren cum a fost, lacrimi, deci foarte multe lacrimi, astfel încât pe bună dreptate melodia „Nu plânge Alinăăăăăă” mergea drept la corazon =)))
Data viitoare sper sa fiu si eu acolo cu voi
Data viitoare mi-aș dori să fii și tu acolo 😀 Dar ai fost absent motivat și pe bună dreptate.
Filmuletul INSTANTANEU… a fost DELICIUL acestui foileton Brancusian … Felicitari!
Multe chestii au făcut deliciul să știi, inclusiv râsul unei viitoare bloggerițe foarte asemănător cu al unui delfin 😀
putem vorbi la sedinte
Dar cum să nu 😀
speechless…citeam articolul tau si parca eram acolo. retraiam experienta…de neuitat…
Așa e, a fost o experiență unică pentru mine, una pentru care cu siguranță a meritat tot efortul! Aș mai vrea să mai merg și de ce nu, mai mulți de data aceasta 😀