Dragobete în mâinile noastre
Fiecare ne-am străduit să facem, atât după schiță și indicațiile Veronicăi, dar și după ceea ce simțeam și ne doream noi să arate felicitarea. Bloggerii prezenți la eveniment au fost următorii:
- Eduard Manea
- Daniel Botea (articol)
- Xaara Novack
- Kinga
- Mirela Coman
- Oana
- Veronica (articol)
Cei fără blog:
- Alina
- Sandra
- Irina
Cum eu nu am avut o poză pe care să o folosesc, am zis să desenez un fel de portret de-al ei, după o poză de pe profilul ei de Facebook. Oricum eu nu prea am talent artistic, aici cred că aș fi ieșit mult mai câștigat dacă aș fi rugat-o pe Xaara să facă un portret artistic, dar deh și ea era ocupată, așa că am decis să-mi încerc norocul.
Am căutat o hârtie cel puțin semi-transparentă pentru a o putea pune pe ecranul telefonului meu și să fac un contur. Cum Vero nu a găsit cum, am folosit o hârtie simplă după care să creez conturul.
Am avut ceva probleme la gura ei, dar am tot făcut, am tot șters, apoi iar am încercat, apoi iar am șters, astfel încât am rămas doar cu ce se vede.
Timpul a fost prea scurt, pentru ceea ce-mi doream eu, dar măcar gestul contează, zic eu. Contează și faptul că am făcut această felicitare din toată inima, așa cum am simțit să fac. Mi-a părut rău că nu am luat o poză cu ea, dar măcar faptul că am încercat să creez un portret trebuie să merite ceva, nu?
Oricum, când a văzut felicitarea a fost foarte surprinsă din două motive:
- faptul că era Dragobetele, ea nici măcar nu știa că e sărbătoare 🙂
- faptul că am desenat un portret al ei
M-am bucurat foarte mult că am participat la un astfel de eveniment unic în țară, aș putea spune. De aceea am și făcut un filmuleț video (dacă calculatorul/laptop-ul vă permite, acesta este filmat 4k) filmat cu un Nokia Lumia 930.
Dacă vreți să faceți ceva drag persoanei iubite, atunci vă recomand să veniți joia (de obicei) de la orele 18:00 la Casa de Cultură „Traian Demetrescu”, pentru a învăța cum să creați o felicitare unică, din dragoste pentru jumătatea dumneavoastră, mai ales că vine săptămâna 1 – 8 martie!
Dragobetele in 2015 a fost intr-adevar special.
Ce frumos! Mai am și acum caiete cu amintiri, din clasa a 4-a, a 8-a, a 10-a și a 12-a. Toate le păstrez, le citesc din când în când și îmi aduc aminte de ”dramele” de atunci!
I-a iesit excelent, iar ideea lui a fost foarte inspirata ;)!
Ma bucur tare mult ca ai fost acolo, Damian, ba l-ai mai convins si pe Eddie sa incerce. Si din cate am ginit eu, i-a placut.
M-ati facut cu totii sa ma simt extraordinar de bine si va multumesc mult si pe aceasta cale! E pe youtube filmuletul? As vrea sa il pun si eu pe contul meu si pe pagina mea de FB, as putea?
Abia astept sa ne revedem marti: inarmati cu tot ce trebuie, pentru inca o runda de fantezie, copilarit si capodopere ale iubirii :)!
Îți mulțumesc pentru invitație, chiar dacă era să nu mai ajung. Chiar a fost o reală plăcere pentru mine să fac asta 😀
Nu ai de ce, Damian! Eu iti multumesc ca ai venit. Efortul tau pentru a ajunge e cu atat mai apreciat, de noi ca de noi, dar de Cristina cu atat mai mult :).
Modestule! Am uitat sa iti spun ca ti-a iesit foarte frumos portretul, mai ales pentru cineva care nu cocheteaza asa des cu desenul. Sunt sigura ca i-a placut gestul tau.
Chiar a fost relaxant si in acelasi timp provocator, pentru ca trebuia sa respecti acel model si apoi sa vii tu cu ideile tale.
Data viitoare venim pregatiti! Mwahahahahah@!
Nu m-a deranjat, din contră m-am bucurat că am avut ocazia să aduc în lumea reală o mică parte din mintea mea creativă. Sigur i-a plăcut, iar surprinderea ei a fost un deliciu 😀
Imi inchipui surprinderea Cristinei, cu atat mai mult cu cat nu stia ca e Dragobetele. Stiu cum e cand expresia cuiva face cat toate cuvintele din lume :).
Cum ii spuneam si lui Daniel, acest aspect al surprinderii prietenelor/sotiilor este unul din scopurile nemarturisite ale acestor ateliere ;).