Damian Irimescu
Trăiesc o viață extraordinară din plin….
11 februarie, Mergand prin zapada aceasta mare, si prin acest vant neprielnic, ma tot gandesc, oare sunt in stare sa rezist? Simt cum mainile mele deja numai rezista, imi simt picioarele cum cedeaza. Frigul incet incet, ma ia si pe mine. Acum mi aduc aminte, de momentele cand, iarna, dupa ce ne alergam prin zapada, …
10 februarie, Iata, am ajuns, in acest loc oribil, suntem un pic cam decimati, dupa ultima rafala de cartuse, ne am dus toti in padurea de la poalele muntelui. E un pic cam frig. Pe Andrei au cam inceput sa il ia frisoanele. Tremura intr un mod incontrolabil, si balbaie ceva printre buze. Nu cred …
Ce mai noapte… ce mai descoperire. Oare stia el ce il poate astepta? Atunci cand el, va iesi pe usa de la casa lui? Nu cred, probabil ca se gandea, ca oboseala ii va pune stapanire pe trupul lui, si intr un final, va ceda. In curand, avea sa si dea seama totusi, ca… lucrurile …
Eşti raza de soare ce-apune-n asfinţit Eşti totul pentru mine, eşti tot ce mi-am dorit Eşti visul ce piere când zorii răsar, Eşti viaţa ce-n truda o duci în zadar. Eşti raza de soare ce inundă pământul Eşti totul în tot şi totul în lume Eşti viaţa-n esenţă, asta îţi pot spune.
Dragostea, un cuvânt pierdut uitat în spaţiu, nimic de spus Nici un om, chiar şi priceput a uitat cum este, un apus. Dragostea, un sentiment cuprinzător doar s-o vezi, un zâmbet, să simţi cum din tălpi, te rupe un fior şi încet încet, tu aripi prinzi. O bătaie, un început, o mângaiere eşti cuprins …