Visul…

Tocmai ajuns acasă după o zi de muncă, plină de peripeţii, bănci, rate, facturi, umblat la facultate, cursuri, programări de examene, interesat de licenţă, iată şi patul. Se uita la el, era aşa de bun. Nimic în lumea asta nu părea mai bun decât acel pat. Se uită la el, se schimbă şi se aşeză în el. Îşi pune Damien Rice-blower’s daughter. Se întindepe pat şi închide ochii. I can’t take mz ezes of you. I can’t take mz mind off of you. Încet, încet planul realităţii se îmbină cu cel al viselor. Are o mulţime de vise de ales. Ce vis să vizioneze în seara asta? În timp ce mintea îi era preocupată cu selecţionarea visului, în faţa ochilor lui se aşternea încet şi alene câte un fragment, cât un pic, cu sunetul unei picături de rouă dimineaţa, cărarea…acea cărare…prima dată blurată, ascunsă într-o ceaţă care dispărea uşor. Iată că nu şi-a ales el visul, ci visul l-a ales pe el. Oprindu-se din căutare se uită concentrat la acea cărare. Ce se ascunde în spatele ceţii? Ce este acolo? Vrea să vadă mai multe, cine este acolo? Se uită mai atent, parcă ar vedea pe cineva. Acum se luminează. Vede o cărare, copaci şi razele soarelui, dar cine este acolo?

Aude chiar şi păsărelele cum cântă, şi zgomotul oraşului a pătruns în vis, a deschis uşa şi s-a lăsat purtat de vis. Crede că a mai fost pe aici. I se pare foarte cunoscut acest loc. Cu paşi lenţi păşeşte pe cărare. Îşi dă seama că în faţa lui e un cuplu. Vede că sunt bine împreună, se simt chiar bine. Îi urmăreşte pe acea cărare, unde pe de o parte şi pe cealaltă sunt copaci înalţi şi frumoşi. Vrea să ajungă cuplul din urmă, să se poată uita la ei, să le vadă feţele. Nu reuşeşte, rămâne în urma lor, de strigat nu vrea, poate nu îii cunoaşte şi riscă să pară nebun. Aşa că se ţine după ei. La finalul drumului era o lumina puternică. Îl transpune într-un loc de munte, la o cabană. Este într-o cameră cu şemineu, se uită în spate şi vede cărarea. O vede şi pe fată, dar pe băiat nu îl mai vede. Ce s-o fi întâmplat cu acel cuplu, se întreba…unde e băiatul. Voiam şi eu să ştiu ce s-a întâmplat cu el. Erau amândoi împreună, iar acum e doar ea. Fata venea spre el cu un zâmbet aşa de cald. I can’t take my eyes off of you. A rămas înlemnit, pironit în zâmbetul ei, în strălucirea ochilor ei. Ajunge în faţa lui şi îi zâmbeşte. Un pocnit de jar din şemineu îl trezeşte la realitate. Îi spune cât e de frumoasă.