Povestea unei aventuri
Cand am plecat spre Spania am avut parte de ceva aventuri. Avionul pleca pe 9 martie de la ora 12:15, dar eu am plecat pe 7 martie la ora 2:40 spre Campina via Bucuresti Nord. Ma asteptau in 3 zile sa fac 4500 km. Partea plina de aventuri a fost in noaptea dintre 8 spre 9. Am ajuns in Timisoara dupa un drum de 600 km, la Gara de Nord. Pierdusem autobuzu spre aeroport si nu aveam decat 14 lei la mine. Nu puteam sa iau nici un taxi, asa ca m-am decis sa merg pe jos.
Imi scot telefonul meu neinfricat, un Nokia 5230 si caut pe GPS ruta. Dar surpriza, nu imi mergea GPS-ul, tot ce aveam era doar harta si o ruta. Am inceput sa merg spre aeroport de la ora 11 seara. Am ajuns cum am ajuns pana la Padurea Verde. Aici incepe povestea unei aventuri. Dupa un drum de aproximativ 8 km, am ajuns in afara Timisoarei, pe la niste case unde cainii erau la ei acasa. Parca erau in adaposturi, fara nici un gard pus. O haita de vreo 20 de caini asa din prima, m-au inconjurat. Mie nu prea imi e frica de caini, dar oricine este in situatia asta, s-ar speria. Asa cum m-am speriat si eu. Dar am avut credinta ca nu o sa patesc nimic. Nu stiu de ce, dar asa sunt eu, optimist si gandesc pozitiv. M-am inarmat cu un bat, format dintr-o coaja de copac si cu aceasta „arma” puternica, am taiat haita in doua.
Singurul caine care imi facea probleme si nu ma lasa, era un caine mare negru. Cu el am avut probleme mari, pentru ca se apropia de mine cu dorinta de a ma musca. Stiu ca m-am ingrasat, dar nu in halul asta incat sa fiu apetisant :D. Dar sa spunem ca in nebunia mea, am alergat spre el, cu dorinta de a-l omori cu „arma” mea puternica. Am reusit sa trec de haita asta, cand cerul se face senin si din nori o luna plina isi face simtita prezenta pe cer. Si asta chiar in momentul in care trebuia sa tai padurea in doua. Ciudat nu? Ma simteam ca si cum cineva ma privea. Desi aveam castile in urechi, dar nu ascultam nimic, pentru ca vroiam sa pastrez bateria, auzieam sunete. Dar sunete ca si cum cineva ma urmarea. Pasi, maraituri, zgomote de bestii.
Cand deodata, in fata mea imi apar vreo 3 caini. Din nou am inceput sa o iau spre ei, fara frica, cu gandul sa-i joc in picioare. Totalul cainilor intalniti pe drum? 27 de caini pe care nu am sa-i uit niciodata. O alta faza de domeniul horror-ului a fost cand am ajuns la Giarmata Vii si am trecut pe langa cimitir. Luna plina, cimitir, stalpi de lumina ce se stingeau cand treceam eu prin fata lor si se aprindeau dupa ce treceam eu de ei. Ma simteam ca si cum eram intr-un videoclip al lui Michael Jackson, gen Thriller. Creepy.
Ajuns la aeroport, m-am asezat pe scaun si m-am relaxat. Cum ajungi de la Gara de Nord la aeroportul din Timisoara? Pe jos, sunt 16 km de mers si un traseu plin de aventuri! GPS-ul imi arata ca in 4 ore si 28 de minute se face traseul, dar eu am reusit, la un mers lejer, fara graba sau sa alerg in fix 3 ore. Se merita va zic sincer!
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-2229-69e02549cd1b8' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=2229&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-2229-69e02549cd1b8&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-2229-69e02549cd1b8' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>