Movie Marathon with Mom

Ceea ce a inceput ca o simpla vizionare a mea pe laptop a filmului „Vampire Suck” s-a transformat intr-o seara veritabila de Friday 13, cu exceptia a doua lucruri :

1. Nu m-am uitat la filme de groaza ci doar comedii

2. Am avut o seara de movie nights cu mama mea

Avand in posesie un proiector, care trebuia sa il fi dus azi, dar din motive de sanatate nu am putut fiindu-mi rau, am pus proiectorul, am lipit coli albe pe pereti ca sa acopar desenele, si am dat drumu la „Vampire suck” titrat in romana evident. Ce a urmat, pff, vreo o ora si ceva de ras incontinuu. Nu a mai ras maica-mea in halul asta, de muuuuuult timp. Si eu la fel, mi-era dor sa rad. Doamne, si apoi am zis, mai mama, daca tot ne-am uitat la asta, hai sa revedem filmul ala de l-am vazut cand eram mic. Si ea ma intreaba care? Si eu ii raspund, „Petrecerea Burlacilor ( 1984 ) cu Tom Hanks. Si ea razand, hai sa ne uitam. Il luasem dinainte, deci hai sa ii dau drumu, nu inainte sa ma gandesc la urmatorul film, pe care urma sa il vedem, asa ca am dat la download, „Old Dogs” cu John Travolta si Robbie Williams. Cat am putut sa radem la „The Bachelor Party” nu aveti idee, film vechi, rasete mai noi si mai intense si mai puternice!. Se termina si filmul asta, pun „Old Dogs”, la inceput, mamei mele nu prea i-a placut, insa cand au inceput the fun stuff, maaaan gotta tell you! Mama mea stie cum sa rada! A fost ca si cum, era ea aceea ea din tinerete, care o stiam, si care o am in minte mereu. Doamne cum radea, si cat de mult i-a placut filmul. Urma sa ne uitam la „Yes Man” o comedie cu Jim Carey, insa rezistenta mamei mele la o ora mult prea tarzie pentru ea ( 1 noaptea ), a facut-o sa cedeze si sa se duca la somn. In schimb pana acu am urmarit vreo 20 de minute pe sarite, din prima mea aparitie la TV, sau mai bine zis semi-TV. A fost la Blogatu in emisiune in data de 7 aprilie 2010. Uitandu-ma la mine, observ acum, ca sunt inca acelasi tip vesel, si amuzant, si plin de glume, dar ma simt mai matur. Poate din cauza ulcerului, care m-a schimbat, mi-a schimbat ritmul de viata. Nu am mai baut, nu am mai iesit noptile, nu am mai pierdut noptile. Dorm bine, mananc mult ( bine mult e cam exagerat tinand cont de ulcerul duodenal :)) ), si cu toate astea, nu regret. Chiar imi pare rau, pana la urma, schimbarea tot trebuia sa vina candva? Ma bucur ca a venti acum. Si asa ca, postez inregistrarea de la Blogatu in emisiune mai jos. Nu de alta, da ca sa vedeti cum sunt eu, pentru cei care nu ma cunosc!