Kiss while your lips are still red…

Isi ridica privirea spre cerul intunecat, plin de stele, ce par sa palpaie, aducand cate o adiere de lumina. Luna, asemeni unui punct fix, tinte, ceva de atins, il priveste de sus, incercand practic sa i lumineze calea, ce pare sa se asterne in fata lui. Focul trosneste in spatele lui, fiindu i ancora pe taramul realitatii, nelasand ul sa si ia zborul. Un zbor ce il duce spre o lume utopica, unde nimic nu este gresit, unde nu exista problema, face des acest lucru, dandu i o oarecare scapare din lanturile maturitatii, calmandu l si in acest fel, reuseste sa vada lucrurile din alte puncte de vedere, gasind relativ ushor solutia la problemele puse in fata lui. Mai ramane o variabila. Dialogul cu inima lui, nu il poarta degeaba, mai mereu se intampla asa ceva, complicatii, macar cand isi gasea ceva care sa i faca inima sa tresara, sa zburde de fericire, apar complicatii. Toate discutiile avute, au dus la o concluzie brusca, este povestea unui sfarsit fara inceput. A unei explozii, puternice de sentimente, de bucurie. Este povestea unei trairi intense, intr un timp atat de scurt. Asemeni unei comete. Vine din strafundul galaxiei, de unde nu te astepti, si apoi cand se indreapta spre focul inimii, ia foc, se aprinde, arzand atata timp cat exista acel foc, si apoi face ocolul, o de ar intra in el, sa arda tot timpul. Este constient de faptul ca, complicatiile deviaza cometa arzatoare. Parca ar fi un curs natural, uitandu te din exterior, te si astepti ca asa sa se intample, nu? Tot ce i ramane este un oftat, si o vorba spusa prin niste buze triste, dornice de acel foc…. „Asa e viata, pana la urma….”.

Totul se intampla, cand chiar Soarele da primele semne ca s ar trezi dintr un somn adanc, cerul devine din acel negru spre albastru, catre o culoare mai calda, vestind practic, ca indiferent ce o sa fie in fata lui, sa vada intotdeauna partea plina a paharului. Stele se grabesc intr un ritm alarmant sa se ascunda de caldura razelor de soare. Totul se transforma intr un moment magic, Luna preda stafeta, lasand maretul Soare sa preia controlul si sa vegheze asupra lui. Sta acolo, privind tot acest proces, fiind un veritabil martor al tuturor schimbarilor din jurul lui, si este hotarat, este timpul ca sa fie si el martor la schimbarea din interiorul sau. Un iz de parfum ametitor de placut, asemeni unei sirene, il inconjoara ametind ul, facand ul sa inchida ochii, gandindu se ca ea, cea care cu veselia ei, si cu niste ochi de iti amortesc toate simturile, vine in spatele lui. Asemeni unei feline, il mangaie ushor prin parul lui, se plimba provocator pe un gat intepenit. Isi indreapta mana catre barbia lui, coborand ushor pe pieptul lui, ajungand in final, sa il stranga in brate si sa i sopteasca la ureche…. „Kiss while your lips are still red”. Incet isi intoarce privirea spre ea, ca sa i priveasca buzele rosii, aratand practic pasiunea, focul cometei care chiar daca nu se mai vede, ea inca arde, sa asteapta sa revina iar. Soarele rasare, iar buzele lor, se intalnesc printre razele calduroase ce ating buzele unor oameni infometati dupa pasiune.