Damian Irimescu

Trăiesc o viață extraordinară din plin….

Damian Irimescu

Cozia…

by Damian Irimescu

Întotdeauna voi avea o afinitate faţă de acest loc. Ori de câte ori merg acolo, îmi trezeşte atât de multe amintiri. Am fost până acum de trei ori şi tot mă face să mă simt aşa de bine. Întotdeauna m-am regăsit acolo. Este extraordinar cum amintirile din trecut se suprapun cu prezentul. Aceleaşi locuri. Însă alte personaje. Am fost prima oara prin..nu mai ştiu sigur…cred că pe 29 octombrie 2006, da.  Am fost cu cel mai bun prieten al meu, cu titlu de profesori însoţitori, într-o excursie organizată de fosta nostră profesoara de geografie. Am amintiri frumoase atunci 😀 Oricum, la întoarcere am râs non-stop aproape. Doamne cât am râs. A doua oară am fost în februarie 2008. Cred că a fost pe 15 februarie 2008. Cât de nebun am putut să fiu atunci. Spontan, am mers la gară, mi-am luat biletul şi am întrebat care vine cu mine. :D. Rox, Cătă, Radu, domn Marean, oameni care au fost cu mine atunci şi prin câte peripeţii am trecut şi atunci. Un ger cumplit, un vânt de te tăia în mii de părţi. -10 grade au fost, zăpadă, dar tot am urcat muntele şi am coborât. A treia oară a fost în data de 28 noiembrie 2008. Cum a început toată aventura? De data asta am fost doar trei. Eu, un prieten, sora mea. În principiu, eu la 04:00 dimineaţa, făceam sendvişuri, încercam să-l scol pe Miţă să meargă, iar pe sora mea Rox, am sunat-o să se trezească. La ora 04:45 am sunat. De abia se trezise. A prins trenul în fugă, fără bilet de la Halta Bordei :)) A mers cu naşul tot drumul. Era clar că o să fie o aventura minunată!

Ajungem noi acolo. Ploaie. Bine, naşul de avertizase să avem grija că plouă de vreo două zile. Noi, totuşi..asta e. Am ajuns să o facem şi pe asta, o facem. Cum ne dăm jos din tren, ploaiee. Eram singurul care avea o geacă de ploaie. Restul…hanorace. Ce să facem? Hai să urcăm pe ploaie, ca deh, demult nu mă plimbasem prin ploaie. Ajungem noi să urcăm câteva serpentine ca ce să vedem?

„Mă, asta e cumva zăpadă? A fost întrebarea mea. Începuse să fie lapoviţă. Mai rucăm, începe deja să fie ninsoare de-a binelea. Nu a contat că am avut un picior lovit, cam nasol, nu a contat deloc durerea. Am continuat să merg…când ridic privirea, era o ninsoare de poveste. Cred că prima ninsoare din Cozia. Am fost destul de norocoşi să vedem prima ninsoare :))
Facem o oprire la un popas să mâncăm să ne reîncărcăm bateriile şi apoi începem să urcăm. Nu mai are snes s vă spun că eram toţi fleaşcă. Eu de la blugi în jos. Toţi aveam chişoarele ude, astfel îcât, atunci când mermea se auzea apa cum se plimbă prin încălţămintele noastre :)). Ajungem la Stănişoara. Ce frumooos. Aici, în prima excursie, am făcut un popas pe o pajişte frumoasă. De acolo se vedea mănăstirea şi muntele. Acum totul era îmbrăcat în haină albă, iar muntele se juca de-a v-aţi ascunselea cu noi printre ceaţa care era.
În sfârşit, momentul culminant al aventurii noastre.
 Ajungem la un loc de munte unde în toate cele trei m-am urcat. Este o prăpastie, un vârf de munte, care atunci când eşti acolo, ai senzaţia că eşti The King of the World. Şi dă-i şi urlp cu sora mea…am o melodie la sms la telefon care e ceva de genul aiaaa iupiii upiii aiaaaa iupiii iupiii ieiii… Doamne, cât am putut să ţip. Şi ce ecou! Scoatem o sticlă de şampanie şi dă-i şi bea în vârful muntelui acolo, şampanie :). A fost fain, să fii acolo…tu şi încă doi oameni apropiaţi tie. Te reîncarci, deşi în mintea ta sunt amintiri ş
ngem la un loc de munte, unde… in toate cele trei m am urcat. Este o prapastie, un varf de munte, care… atunci cand esti acolom, ai senzatia ca esti The King of the World, si da i si urla cu sora mea, am o melodia la sms la tel, e ceva de genu… „aiaaa iupiiii aiaaaaa iupiiii aiaaaa iupii iupii ieiiii” doamnee cat am putut sa tip, si ce ecouuuuuu, scoatem o sticla de sampanie, si dai si bea in varful muntelui acolo, sampanie :). A fost fain, să fii acolo, tu şi încă doi oameni apropiaţi ţie. Te reîncarci, deşi în mintea ta, sunt amintiri si iar amintiri ce te clădesc pe tine. Pentru acea perioadă, am fost acel eu pe care l-am pierdut pe drum de atât de multe ori.
Coborârea a fost şi ea cu peripeţii. Am văzut o salamandră. Două căprioare şi urme ori de porc mistreţ, ori de căprioară- Căzături, buşituri, bătaie cu zăpadă, tot tacâmul.
Am ajuns pe la Călimăneşti, iar singurul nostru scop a fost să găsim un magazin care vindea şosete. Era groaznic dacă nu găseam pentru că răceam îngrozitor de rău fiecare. Şi deh, fiind cel mai în vârstă, a fost responsabilitatea mea să îi aduc teferi pe cei doi acasă. Eu…nu contează. Eu le duc pe toate :)). Am coborât pe Valea Oltului, mai bine zis pe albia Oltului, unde am ieşit pe autostradă şi am făcut un pic popas. Asta după ce am cumpărat din piaţă şosete. La un restaurant numit” Ca la mama acasă”, am comandat trei ciocolate calde, am luat fiecare câte un Paracetamol sinus, am fost la baie, ne-am schimbat şi…dă-i comandă: ciorbă de burtă, piure cu şniţel şi ciulama de pui cu mămăligă. A fost delicioasă toată mâncarea. Foarte bună…
Ne urcăm în tren, tot acelaşi naş cu care am venit şi, bineînţeles, tot atât de mult am putut să râd şi la întoarcere.
Per total, o aventură. O excursie memorabilă, ne neuitat, venită într-un moment spontan, urmată de un somn intens şi adânc.:)). Pun câteva poze 😀








<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-47-69e1d1ef2322f' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=47&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-47-69e1d1ef2322f&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-47-69e1d1ef2322f' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>

2 Commments

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.