Adio…..

O persoană importantă din viaţa mea s-a stins astăzi. O persoană care doar când mă gândesc la ea îmi dau lacrimile. Această intrare o scriu cu lacrimi. Sunt cuvinte provenite atât din inima cât şi din mintea mea. Acea persoană este omul care m-a adus în Craiova, dacă nu ar fi fost ea, eu nu aş mai fi fost aici. O…şi câte am să-i mulţumesc şi pentru câte. Am învătat atât de multe de la ea, am învăţat ce înseamnă dăruirea atunci când ea îşi ajuta pacienţii cu pasiunea. Cu pasiunea pentru munca pe care o făcea şi cu compasiunea pentru pacientul ei. Am învăţat ce înseamnă a privi într-un alt trecut, diferit de al tău şi să înveţi din el. Am învăţat corectitudinea, sinceritatea, am învăţat nişte lucruri esenţiale ce a făcut o relaţie de căsnicie să dureze aşa de mult, din ’65 până în…nu ştiu, 2002 cred. O grămadă de ani. Am învăţat de la ea că atunci când am posibilitatea să ajut, să o fac, să fiu darnic şi totuşi să am o măsură.

Îmi aduc aminte, cum stăteam în pat şi comentam pe seama telenovelei la care ne uitam sau vorbeam despre istorie, despre ceea ce a fost în trecut, ce s-a întâmplat. Îmi aduc aminte de acele istorisiri din viaţa ei, de copilăria ei, îmi aduc aminte de felul şi modul în care se dedica total învăţpturii, îmi aduc aminte cum îmi zicea „scumpi”, cum îmi lua apărarea, cum mă îmbrăţisa, cum îi părea rău că plec undeva şi cum se bucura când veneam, cum stăteam dimineaţa la un ceai şi vorbeam…despre Băsescu, despre Tăriceanu, despre mulţi. Îmi aduc aminte seara cum stăteam şi mâncam împreună, îmi aduc aminte de sforăitul ei. Off…îmi aduc aminte. Şi totuşi a fost să fie  un om crud şi cât de lacomă poate să fie. Câtă lăcomie există în această lume, oameni buni, nu ştiaţi? Nu luăm nimic cu noi când murim, nu luăm absolut nimic.

Această persoană, femeie, a profitat de ea…a facut un contract de întreţinere cu predarea apartamentului, iar eu pe 23 august 2007 am fost dat afară de ea, iar acum a distrus-o. S-a stins din viaţă. S-a dus o minte strălucită, un om, o femeie…o persoană care m-a iubit mult şi pe care am iubit-o enorm.

Îmi aduc aminte ce îi ziceam la un ceai: „Năşică, ştiti, oamenii sunt uneori aşa de lacomi încât se mănâncă rude între ele, prefer…prefer şi îmi doresc aşa de mult, încât uitându-mă la aceste mâini în viitor, să pot spune : „Băi, am făcut cu mâinile astea multe. Mi-am construit o casă, mi-am construit o afacere,  am o familie, am o soţie care mă iubeşte, am trecut prin viaţă şi nu regret. Cu mânuţele mele am pornit de la zero şi iată unde am ajuns”. Îmi aduc aminte răspunsul ei şi acum: „Scumpi, nimic nu e imposibil, dacă tu crezi din inima ta, se va întâmpla! Trebuie doar să ai grijă să nu te laşi doborât de absolut nimic!”. Adio naşi…adio…dar rămâi în gândul meu mereu şi rămâi în inima mea până când voi muri! Adio…ai fost un om de inspiraţie pentru mine, mi-ai fost un model şi ai participat în formarea caracterului meu şi îţi mulţumesc enorm. Printre puţinii oameni de valoare pe care i-am întâlnit vreodată.

Adio…

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-26-66ded4861954c' data-src='https://widgets.wp.com/likes/#blog_id=103532497&post_id=26&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-26-66ded4861954c' data-name='like-post-frame-103532497-26-66ded4861954c' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciere</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>