Trăiești ca să te bucuri sau te bucuri că trăiești?
Este o întrebare pe care vi-o pun. Trăiești ca să te bucuri sau te bucuri că trăiești. Este o întrebare la care am răspuns în timp ce discutam cu o foarte bună prietenă de-a mea, ca o soră.
Nu este de ajuns să răspunzi, ideea este că trebuie să și argumentezi. Nu aș vrea să spun argumentele pentru care eu am răspuns că mă bucur că trăiesc. Consider că, dacă te bucuri că trăiești asta înseamnă că ai puterea de a te bucura și de lucrurile simple din viața ta. Câți apreciați faptul că aveți ocazia să vedeți răsăritul sau apusul Soarelui?
Și prăjitura pe care o mâncați poate să însemne o bucurie imensă, pentru cei ce se bucură că trăiesc. În schimb, cel ce trăiește ca să se bucure va avea de luptat cu neajunsuri. Pentru că niciodată nimic nu va fi îndeajuns să te bucure. Ai casă, ai mașină, ai tot ce îți dorești, și totuși te simți gol pe dinăuntru.
Am să vă povestesc o întâmplare ce a avut loc acum câțiva ani. Eram în București, împreună cu cumnata mea. Eram în sala de așteptare, în timp ce stăteam după trenul de Mangalia. Avea întârziere 3 ore! 3 ore avea întârziere! Vă dați seama ce a însemnat să stai în Gara de Nord, pe timp de iarnă să stai să aștepți după un tren care avea 3 ore întârziere?
Ei bine și cum stăteam după acest tren „mirific”, am intrat în vorbă cu un grec. Grecul ăsta, mai bătrân, undeva pe la 60 și ceva de ani, a început să zică despre români că suntem leneși și că suntem fraieri. Că noi nu știm să ne ridicăm și să facem ceea ce dorim. Evident că, m-am ofticat, sunt totuși un pic de naționalist și mă mândresc cu faptul că sunt român. Nu pot să-mi explic de ce, dar o fac.
Nu am mai putut suporta atâta ocară adusă poporului meu și am răbufnit. L-am întrebat un singur lucru „ești fericit?”. „Adică?” a fost răspunsul lui mirat. „Măi băiete, eu am yachturi, vile, afaceri de milioane de euro, tu ce ai?” mi-a zis el într-un acces de furie, pentru că mi-am permis să-i pun această întrebare. „Eu, eu am tot ce îmi doresc și sunt fericit!” a fost răspunsul meu.
Vă jur, nu am văzut un om mai nervos, mai contrariat precum acesta. „Cum!? Ai tu ce am eu?! Cum poți tu să fi fericit!?”, cu un cap tremurând, cu o voce ridicată, contrariată, m-a întrebat. „Simplu, am ceea ce dumneavoastră toată viața ați căutat!” i-am răspuns cu o voce blândă, calmă și mulțumită.
„Uitați-vă în ochii mei, la experiența pe care o aveți, cu siguranță vă puteți da seama dacă vă mint sau nu, eu sunt fericit, pentru că sunt mulțumit și mai mult de-atât, sunt împlinit! Am tot ceea ce îmi doresc, iar dumneavoastră nu veți cunoaște niciodată acest sentiment, din păcate și îmi este foarte milă de dumneavoastră, sincer v-o zic, vă compătimesc!i” a fost răspunsul meu cu o sinceritate maximă. Omul acesta se uita fix în ochii mei când îi spuneam aceste lucruri. M-a întrebat revoltat din cap până-n picioare „câți ani ai?”. I-am răspuns zâmbind că am 25 de ani.
A stat o clipă și a analizat un pic, apoi singurul cuvânt pe care l-a putut scoate a fost următorul: „ești nebun! Ăsta e răspunsul, ești nebun!”. Căuta practic un răspuns pentru un adevăr spus de mine. Nu putea accepta că un om atât de insignifiant pentru el, avea totul, avea mai mult decât tot ce deținea el material. După aceste cuvinte la adresa mea, s-a ridicat revoltat și urla în toată sala de așteptare că sunt un nebun!
Revin astfel la întrebarea din titlu. Trăiți ca să vă bucurați sau vă bucurați că trăiți? Răspunsul pe care îl veți da, vă reprezintă! Puteți fi nebunul din povestea relatată de mine sau grecul.
Care este răspunsul tău, sincer?
Ambele variante!
Trăiesc că să mă bucur pentru ca să mă pot bucura că trăiesc! 🙂
I am happy because you are happy!
I am happy when people… Are happy or content with themselfs!
Treaba este mai complicată! Iar un răspuns cu adevărat sincer este greu de dat!
Este ușor de vorbit acum, când ești bine. Dă-mi răspunsul la această întrebare când ceva nasol ți se întâmplă sau nu doar ție personal, ci a unui membru de familie etc.
Ce răspuns ai avea?